RDCN luptă şi ea pentru Roşia Montană

PCR a impartit decizii de expropriere la Constanta

La aceasta acţiune Asociaţia România-Dacia Casa Noastră (RDCN) a fost reprezentată de subsemnatul, Octavian Manu, preşedintele său. Acţiunea vine să completeze demersurile noastre din Constanţa de strângere de semnături, dar şi de împărţire a peste 1000 de fluturaşi de către RDCN în cadrul campaniei de salvare a Roşiei Montane. De asemenea, reprezentanţi ai asociaţiei sunt implicaţi în astfel de acţiuni în Bucureşti şi Ploieşti.preluare http://www.ziuaconstanta.ro

Un grup de activisti ecologisti grupati intr-un inventat PCR – Partidul Cianurarilor din Romania a desfasurat, astazi, in Constanta, o actiune menita sa atraga atentia opiniei publice asupra noii Legi a Minelor, care, daca va fi adoptata in forma actuala, permite companiilor private sa exproprieze in numele statului terenuri unde acestea doresc sa dezvolte exploatari de zacaminte naturale.

In cadrul campaniei “Marea Expropriere”, falsii mineri, purtand casti de protectie, steaguri tricolore si bannere cu Salvati Rosia Montana, au descins cu Deciziile de Expropriere la Prefectura Constanta, la primire aflandu-se subprefectul Aidun Curt-Mola, Directia de Sanatate Publica a judetului Constanta – hartia fiind inmanata directorului adjunct Mihaela Dinisov, Agentia pentru Protectia Mediului, unde „beneficiarul” a fost directorul Senol Zevri, un fost activist pentru protectia mediului, si Directia Judeteana pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National, unde au fost intampinati de directorul executiv Actuan Murat.

In mod simbolic, au fost expropriate si patru dintre simbolurile culturale si istorice ale Constantei – Cazinoul, Statuia lui Mihai Eminescu, Farul Genovez si Statuia lui Ovidiu. Ultima locatie expropriata a fost sediul PDL Constanta, unde presedintelui organizatiei judetene, Gigi Chiru, i-a fost inmanata decizia unilaterala de expropriere.

Directorul Directiei Judetene pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National a fost singurul reprezentant al institutiilor publice vizate astazi, care a acceptat sa semneze petitia pentru impiedicarea Legii Minelor, care poate fi completata si pe situl http://www.rosiamontana.net/. De asemenea, majoritatea studentilor aflati intr-o recreatie in fata Universitatii Maritime Constanta au contribuit cu semnaturi. Ei au fost impresionati de faptul ca in Romania se preocupa cineva si de soarta mediului inconjurator.

Presedintele organizatiei judetene PDL Constanta a abordat problema Rosiei Montane din perspectiva “interesului national”. Cu toate acestea, intrebat fiind daca zacamantul va fi exploatat de catre Romania, domnia-sa a replicat ca “aceasta este o alta discutie”.

“Am folosit aceasta forma neobisnuita de protest pentru a atrage atentia asupra riscului exproprierilor abuzive, ce pot fi generate de o lege pe care o consideram neconstitutionala. Asteptam ca toti cei ce au primit astazi Deciziile de expropriere sa ni se alature demersului prin care sa impiedicam adoptarea unei legi strambe, generatoare de previzibile abuzuri si, nu in ultimul rand, de distrugere a mediului si a patrimoniului national” a declarat Cosmin Barzan, presedinte Centrul pentru Resurse Civice, coordonatorul actiunii la Constanta.

La randul sau, subprefectul Aidun Curt-Mola a declarat: “Eu sunt foarte ecologist, dar nu in detrimentul dezvoltarii comunitatilor. Vreau ca si in judetul Constanta sa produc o dezvoltare indrustriala foarte mare. Ea vine la pachet si cu o crestere a gradului de poluare, important este sa gasim balanta intre protectia mediului si dezvoltare comunitara.”

“Dăruieşte o carte şi-un cântec – câştigă o inimă”

Sub egida Consiliului Judeţean Constanţa, Radio Neptun şi Asociaţia Română-Dacia Casa Noastră anunţă desfăşurarea manifestării „Dăruieşte o carte şi-un cântec -câştigă o inimă“. Evenimentul va avea loc în perioada 13-16 octombrie în oraşul Ştefan Vodă şi localităţile Caragasani, Popeasca, Feşteliţa şi Marianca, din Republica Moldova. În cadrul manifestării, cinci licee din Republica Moldova vor primi vizita unei delegaţii din Constanţa. Biblioteca şcolilor se va îmbogăţi cu câteva sute de volume de referinţă pentru limba şi literatura română. Organizatorii susţin că au fost donate în acest scop 600 de cărţi. Timp de trei zile în oraşul Ştefan Vodă şi localităţile limitrofe vor avea loc şi o serie de spectacole de muzică folk, muzică populară şi poezie. Vor evolua pe scenă cantautorii Walter Ghicolescu, Mariana Butnaru, Gigi Dumitrele, Maria Tîlvan, recitator, omul de cultură George Eugen Doinaru şi solista de muzică populară Florentina Suciu. Coordonatorii evenimentului sunt Alexandrin Moiseev, student în anul III la Facultatea de Drept din cadrul Universităţii „Ovidius“ şi Octavian Manu, preşedintele Asociaţiei Române-Dacia Casa Noastră. Membrii ARDCN mai pregătesc zilele acestea o altă activitatea în scop caritabil. Marţi, 11 octombrie, începând cu ora 16.30, la Curtea Brâncovenească, va fi organizată expoziţia de fotografie „Flori de Octombrie“ semnată de Aurel Duţă. Banii strânşi din vânzarea exponatelor vor fi donaţi asociaţiei „Fair Play“, din Constanţa. Evenimentul va debuta cu un moment artistic la care şi-a anunţat participarea cantautoarea Mariana Butnaru.

(C.M.)

Sursa: lideruldeopinie.ro

Acţiuni ale Asociaţiei România-Dacia Casa Noastră (RDCN), nu vorbe

Prea multe mişcări există doar virtual, prea mulţi români acţionează doar virtual. Dar salvarea din situaţia în care se află ţara vine de la cetăţenii României numai prin implicare concretă în problemele societăţii noastre. Doar intenţiile bune e clar că nu sunt sunt de ajuns. Aşadar, RDCN prezintă un scurt bilanţ al acţiunilor sale din ultima perioadă şi din viitorul apropiat, care completează demersul continuu de pe net al asociaţiei de informare corectă a românilor.

Asociaţia România – Dacia Casa Noastră (RDCN) anunţă organizarea în parteneriat cu Radio Neptun şi cu sprijinul Consiliului Judeţean Constanţa a manifestării „Dăruieşte o carte şi-un cântec – câştigă o inimă”. Aceasta constă în prezentarea de spectacole de muzică folk, muzică populară şi donarea a sute de cărţi în zona oraşului Ştefan Vodă din Republica Moldova, în perioada 13 – 16 octombrie 2011. Cei interesaţi să doneze cărţi care să ducă cuvântul limbii române fraţilor de peste Prut sunt aşteptaţi zilnic, până pe data de 12 octombrie 2011, la sediul Radio Neptun din Constanţa, la Brick.

De asemenea, RDCN ţine să mulţumească Donario, Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii Constanţa şi Muzeului de istorie naţională şi arheologie Constanţa pentru sprijinul acordat în buna derulare a proiectului nostru umanitar „Un Cer Senin”. Prin acesta, peste 100 de copii din centre de plasament, dar şi din mediul rural au putut veni la mare câteva zile în această vară, bucurându-se de ceea ce Constanţa oferă.

RDCN mulţumeşte şi Seminarului Teologic din Constanţa pentru deschiderea faţă de cultura şi istoria neamului românesc. Începând din data de 13.09.2011, între RDCN şi Seminarul Teologic din Constanţa există un parteneriat în cadrul căruia are loc Cercul tinerilor prieteni ai culturii şi istoriei României.

RDCN mai anunţă implicarea membrilor de la Constanţa în colectarea deşeurilor în cadrul campaniei din 24 septembrie, Let’s do it, România. Sperăm ca prin efortul voluntarilor Let’s do it, România din toate judeţele din această zi mesajul pentru ceilalţi membri ai comunităţii să fie clar: Nu mai poluaţi! Respectaţi natura! Respectaţi Casa Noastră, România!

În încheiere, RDCN anunţă implicarea membrilor săi la nivelul Bucureştiului şi municipiului Constanţa în cadrul campaniei de salvare a Roşiei Montane, prin strângerea de semnături în intervalul 17-24 septembrie 2011 pentru Petiția pentru Roşia Montană (http://www.rosiamontana.net/). Pe această cale, vă invităm să ne contactaţi pe mailul romania.dacia@yahoo.com, dacă doriţi să vă alăturaţi campaniei de salvare a Roşiei Montane, care va continua prin strângere de semnături şi distribuire de fluturaşi, dar şi alte acţiuni stabilite de comun acord cu iniţiatorii petiţiei, asociaţia de proprietari şi locuitori de la Roşia Montană, Alburnus Maior.

Octavian Manu, preşedinte RDCN

Salvaţi Roşia Montană!

RDCN anunţă implicarea la nivelul Bucureştiului, Ploieştiului şi municipiului Constanţa în cadrul campaniei de salvare a Roşiei Montane, prin strângerea de semnături pentru Petiția pentru Roşia Montană (http://www.rosiamontana.net/). Pe această cale, vă invităm să ne contactaţi pe mailul romania.dacia@yahoo.com sau prin formularul de contact de pe site, dacă doriţi să vă alăturaţi campaniei de salvare a Roşiei Montane, care va continua prin strângere de semnături şi distribuire de fluturaşi, dar şi alte acţiuni stabilite de comun acord cu iniţiatorii petiţiei, asociaţia de proprietari şi locuitori de la Roşia Montană, Alburnus Maior.

Online puteti sa semnati aici petitia http://www.rosiamontana.net/

Un Cer Senin

RDCN ţine să mulţumească Donario, Complexului Muzeal de Ştiinţe ale Naturii Constanţa şi Muzeului de istorie naţională şi arheologie Constanţa pentru sprijinul acordat în buna derulare a proiectului nostru umanitar Un Cer Senin. Prin acesta, peste 100 de copii din centre de plasament, dar şi din mediul rural au putut veni la mare câteva zile în această vară, bucurându-se de ceea ce Constanţa oferă.

Partia Democrata a Rumanilor din Serbia reacţionează la fraudarea rezultatului recensământului din Serbia

În Republica Serbia se desfăşoară recensamăntul populaţiei, care a început în data de 01.10 şi se va încheia în data de 15.10.2010. În primele zile ale recensamăntului au fost semnalate neregularităţi în desfăşurarea acestui proces se arata in comunicatul Partiei Democrate a Rumanilor din Serbia (PDRS), preluat de Romanian Global News.



Conform comunicatului PDRS recenzorii incearca influentarea cetatenilor pentru ca acestia sa nu se declare romani ci sa se declare sarbi.

“Neregularităţile au fost semnalate de catre observatorii PDRS în localităţi le Raşanaţ şi Kladurovo în comuna Petrovac, în localitatea Şpicova comuna Zaiecar, comuna Kladovo, localitatea Mustapici din comuna Kucevo, localităţi în care s-au facut presiuni asupra cetaţenilor a nu se declara români/vlahi.În comuna Zagubica(Jagubiţa) unde majoritatea populaţiei este de origine română/vlaha,oamenii sunt speriaţi şi obligaţi să se declare ca fiind sărbi,spunădul-li-se că şi în Cosovo a avut loc acelaş scenariu”, se arata in comunicatul dat publicitatii de PDRS.


Formularele in care este trecuta apartenenta etnica nu au cod putand fi retiparite

“O altă posibilitate de manipulare a populaţiei ar fi aceea de multiplicare a formularelor cu datele despre aparteneţă etnică ,deoarece ,spre deosebire de formularul principal,acestea se pot distruge şi tipari din nou în număr nelimitat. Spre deosebire de formularul principal,care are un număr de cod, aceste formulare în care este precizată apartenenţa etnică a cetaţenilor, nu au număr de cod”, subliniaza comunicatul partidului romanesc din Timoc.

Din motivele mai sus amintite PDRS işi exprima îngrijorarea faţa de neregularităţile aparute la acest recensamănt si faţa de instituţiile statului care nu iau nici o masură pentru a preveni aceste fapte.

http://rgnpress.ro

Un simulacru preistoric al lui Hercule in albia raului Cerna

Faima despre calatoriile si faptele lui Hercule in partile de nord ale Istrului mai traieste si astazi in legendele poporului roman.

Poetul Pindar, in odele sale, face amintire despre calatoriile lui Hercule la hiperborei, despre persecutarea cerboaicei cu coarnele de aur pina in tara numita Istria de linga Pontul Euxin. Gramaticul Apollodor aminteste, de asemenea, despre venirea lui Hercule la muntele Atlas din tara hiperboreilor, unde el elibereaza pe Promotheu din catenele sale.

Hercule ia parte la expeditiunea argonautilor pentru a duce in tarile meridionale un vechi paladiu al pastorilor pelasgi, lina de aur din padurea cea sfinta a lui Marte. Herodot ne comunica traditiunea dupa care Hercule apare ca protoparintele agathyrsilor, scythilor si gelonilor, si aminteste de urma sa cea gigantica, lunga de doi coti, imprimata in o stinca de pe tarmurile riului Tyras (Nistru).

In colindele poporale romane, acest ilustru erou al timpurilor preistorice, este celebrat ca junele care se lupta cu leul (nemeic); in baladele romane se cinta invingerea si taierea balaurului celui gigantic al lumii, luptele sale cu Marte (Marcoci = Mavors), relatiunile sale de amor cu Echidna ({erpoaica), calatoria sa in partile meridionale ale Dunarii de jos pentru cautarea hergheliei de cai a regelui Diomede din Thracia (Dobrisanul), persecutarea cea strasnica a cerboaicei cu coarnele de aur (a ciutei galbioare) prin muntii Jiului si ai Oltului. Peste tot, in cintecele poporale romane, el este eroul calator, dupa cum tot astfel il infatiseaza si traditiunile grecesti.

Numele sub care Hercule, acest nemuritoriu erou al lumii pelasge, figureaza in cintecele si legendele poporului roman este Iovan Iorgovan, brat de buzdugan, mindru falnic capitan, Iovan cel tare si mare; el este eroul care a cutreierat lumea in lung si in lat si care a invins toate halele sau monstrii din lume.

Cu deosebire, memoria faptelor lui Hercule este localizata in Oltenia si in partile vecine ale Banatului, unde el ne apare in epoca romana ca zeul tutelar al regiunilor Cernei, adorat ca Hercules invictus, Hercules sanctus, Hercules salutiferus, si unde s-au descoperit un numar insemnat de statui ale sale.

Aici, in mijlocul Cernei, ne spun traditiunile poporale romane, a existat odata un chip colosal al lui Hercule, un vechi monument, pe care cintecele noastre eroice il aduc in legatura cu legenda unei frumoase fecioare, ce locuia intr-o pestera din muntii Cernei.

Vom reproduce mai intii traditiunea antica despre relatiunile de amor ale lui Hercule cu nimfa Echidna, ce locuia in o regiune muntoasa numita Paduroasa de linga Scythia.

Grecii, care locuiesc linga Pontul Euxin, scrie Herodot, povestesc urmatoarele despre originea scythilor. Hercule, intorcindu-se cu cirezile ce le luase de la Geryon, a venit si in tara aceasta, pe care acum o locuiesc scythii si care atunci era pustie. Insa, ajungindu-l o vreme grea si un ger, el se acoperi cu pelerina leului si adormi.

In acest timp, iepele de la carul sau, pe care le slobozise ca sa pasca, disparura ca si cind ar fi fost un destin divin. Hercule desteptindu-se incepu sa-si caute iepele si cutreierind toate tinuturile din jur, sosi in urma in o regiune al carei numera era Paduroasa. Aici, locuia intr-o pestera nimfa Echidna (Vipera, {erpoaica), care avea o natura mixta. De la briu in sus era femeie, iar de la briu in jos serpoaica, si ea domnea peste Scythia intreaga. Hercule, vazind-o, a ramas uimit, apoi a intrebat-o daca nu cumva i-a vazut iepele sale ratacite. Ea ii raspunse ca iepele sint la dinsa si i le va restitui, daca mai intii se vor culca amindoi. Hercule petrecu apoi mai mult timp la Echidna si avu cu dinsa trei fii, pe Agathyros, pe Gelonos si pe Scythes. In urma, Echidna restituindu-i iepele, Hercule pleca mai departe. Cei trei fii ai lui Hercule si ai Echidnei au fost, dupa traditia ce ne-o comunica Herodot, intemeietorii dinastiilor regale, a agathyrsilor (din Transilvania de astazi), a gelonilor (din partile Podoliei) si a scythilor din nordul Marii Negre.

Herodot crede ca regiunea numita Hylea sau Paduroasa, patria nimfei Echidna, se afla in apropiere de riul Borysthene (Nipru) in Scythia.

Insa dupa traditiunile anterioare epocei lui Herodot, resedinta Echidnei, a acestei femei legendare, nu se afla in tinuturile Scythiei din nordul Marii Negre, ci in tinutul arimilor de la nordul Istrului.

Echidna cea divina si cu inima neinfrinta, scrie Hesiod, era de jumatate nimfa cu ochi negri si gene frumoase, iar de jumatate un sarpe gigantic. Zeii ii destinasera ca locuinta o pestera celebra sub o stinca din o vale incunjurata de munti, departe de zeii nemuritori si de oamenii muritori. Aici, in tinutul arimilor se retrasese sub pamint mizera Echidna, nimfa nemuritoare, si nesupusa batrinetei in toata viata sa.

Vechea legenda despre intilnirea lui Hercule cu Echidna s-a mai pastrat, in parte, pina astazi, in cintecele eroice ale poporului roman.

Continutul acestei traditiuni este urmatorul: Iorgovan, un viteaz mare din partile de rasarit, vine sa vineze cerbi si caprioare in muntii Carunti (ai Cernei), ori, dupa alte variante, in muntii Vergii, ori Covergii, {overgii sau sa caute o fata frumoasa din Muntii-de-Aur.

Sosind la Cerna, Iorgovan pleaca calare intr-o joi de dimineata pe malul apei in sus, armat cu arc si sageti si avind cu sine soimi de la Bogaz (de la gurile Dunarii) si ogari din Provaz, iar inaintea sa mergea luind seama cateaua sa cea isteata numita Vija. In aceste timpuri, insa, Cerna era un riu mare, salbatec si cu apa neagra. Talazurile sale erau inalte ca minastirile si ea curgea cu un urlet infiorator. Cerna rapusese pe toti voinicii, citi s-au dus la riu in sus. Iorgovan, negasind nici un vas pe unde sa poata trece pe celalalt mai al apei, se adreseaza Cernei cu rugamintea sa-i moaie talazele, sa-si inceteze urletul, sa-i arate vadul, sa nu-l rapuna si intru adevar sa-i spuna pe unde poate trece, fiindca dinsul a purces si a venit, dupa cum a fost ursit, ca sa gaseasca aici si sa ieie cu sine o fata salbateca mindra si voinica. La rugarea lui, Cerna ii raspunde: sa mearga pe riu in sus pina se va osteni, pina la trei paltinei – la dealul rotat, la malul sapat – acolo trecind pe celalalt tarmure, dinsul va sa nimereasca la o stana de piatra cu muschiul de o scioapa, unde este dusa si unde e ascunsa fata salbateca, mindra si voinica. Iorgovan porneste dupa cum ii invata Cerna si, urcind pe vale in sus, ajunge la trei paltinei, apoi trecind vadul soseste in urma la stana de piatra, cu muschiul de o schioapa, in sus ridicata. Aici, sub acesta stinca, la umbra adinca, plingea ascunsa frumoasa fecioara, cu fata ca luna, cu par auriu, pe umeri leit, cu un grai frumos si glas mingiios. Iorgovan, indata ce o vede, ii spune ca dragostea ei l-a pedepsit amar pe acest pamint, ca el a cutreierat lumea in lung si in lat si n-a aflat pe alta, care sa semene cu dinsa si pe care s-o ieie de sotie. Ea insa ii raspunde ca Iorgovan sa-si aduca bine aminte ca odata au slujit amindoi in casa la o mindra craiasa, ca el a sarutat-o si a insarcinat-o; insa, de la fala lui, de raul mamei si de rusinea tatei, ea s-a pedepsit, s-a pustelnicit, s-a pribegit si aici a venit pe o vale adinca sub lespezi de piatra, de vint nebatuta, de nimeni vazuta si unde s-a salbaticit. {i fiindca tinara fecioara nu voia sa iasa din pestera, Iorgovan, pierzindu-si mintile asmuta, asupra acestei nefericite fete, soimii, ogarii si indeamna pe Vija sa sape sub piatra, ca s-o scoata la lumina zilei. La vointa stapinului, soimii si ciinii se reped numaidecit in pestere, incep sa zgiriie fata cea alba, nebatuta de vint si nevazuta de om, a fecioarei pribegite. In zadar ea plinge si roaga pe Iorgovan sa-si cheme soimii si ogarii care o pisca, o zgirie si copilasul ii plinge. Insa Iorgovan infuriindu-se mai mult voieste acum sa o rapuna cu totul. Atunci fata pribegita si pustelnicita in suferintele si disperarea ei blesteama pe Iorgovan.

Aceasta este traditiunea romana despre mizera si nefericita Echidna, cum o numeste Hesiod, si care in alte fragmente ale poeziei noastre populare ne mai apare si sub numele de {erpoaica, acelasi cuvint cu grecescu Echidna.

Din punct de vedere istoric, aceasta figura impietrita a lui Hercule nu putea sa fie decit o statuie primitiva, sapata in stinca vie, ce in epoca preistorica a fost dedicata acestui mare erou si al carui cult era o data atit de puternic in partile Cernei si unde astazi mai exista atitea legende despre dinsul.

In tinuturile pelasge, Hercule, ca erou national, avea simulacre inca din timpurile cele mai departate.

Dupa cum ne spune Pliniu, cea mai veche statuie in Italia a fost a lui Hercule din Forum Boarium, consacrata de Evandru. Iar Pausania scrie ca in satul numit Hyett din Beotia, locuit de pelasgi, exista o statua primitiva a lui Hercule si care de fapt nu era altceva decit un bolovan inform dupa obiceiurile batrinesti.

Legenda romana despre statuia cea colosala a lui Hercule din Valea Cernei este totodata si legenda apoteozei acestui erou.

Despre ultimele evenimente din viata lui Hercule, nici Homer, nici Hesiod nu amintesc nimic. Insa, dupa naratiunile post-homerice culese de Apollodor, adevarata cauza a mortii lui Hercule a fost trecerea peste un riu periculos de munte. In fond, este aceeasi traditiune, pe care ne-o infatiseaza si legendele romane.

Hercule, scrie Apollodor, sosi cu frumoasa Deianira, fiica lui Oeneu, la riul Even, o apa salbatica. Hercule trecu de-a dreptul prin riu fara frica, iar pe Deianira o incredinta centaurului Nessus, care, pentru sentimentele sale de dreptate, obtinuse de la zei privilegiul sa treaca pe calatori peste aceasta apa fugatoare, fireste pe linga o remuneratiune oarecare. In timpul acestei treceri, Nessus, admirind frumusetile Deianirei, incerca sa o sileasca, insa cind ajunse pe celalalt mal, Hercule trase cu arcul asupra-i si-i strapunse pieptul cu sageata. In ultimele sale momente, Nessus, ca sa-si razbune asupra lui Hercule, invata pe Deianira sa pregateasca cu singele inveninat din rana sa o alifie de dragoste pentru Hercule. Dupa un timp oarecare, Hercule avind sa faca un sacrificiu lui Joe pe promontoriul Cenaeon din Eubea, Deianira, ca sa-i cistige si mai mult iubirea, ii trimise pentru acesta ceremonie o camasa solemna unsa cu alifia ce o invatase Nessus. Se intimpla, insa, ca in timpul sacrificiului, Hercule apropiindu-se de foc, camasa se incalzi si veninul de hidra, cu care a fost infectat singele lui Nessus, patrunse in corpul eroului. Hercule, vazind acum ca nu mai poate scapa cu viata, isi construi singur, in mijlocul durerilor sale, un rug pe muntele Oeta, se aseza pe acest pat de lemn si incepu sa roage pe trecatori sa se indure de dinsul si sa-i puna foc. Insa nimeni nu cuteza. Un singur pastoriu cu numele Poias, care-si cauta turmele sale ratacite, cuprins de mila pentru suferintele eroului, ii facu acest ultim serviciu, iar Hercule drept multumire ii darui arcul sau.

In fine, mai aflam la Herodot inca o alta traditiune, dupa care riul Dyras, din Thessalia, la vestea ca Hercule arde viu, iesi din albia sa si alerga repede catre locul de suferinta al eroului, ca sa-i salveze viata cu apele sale, sa-i stinga rogul.

Amindoua aceste legende antice aduc, asadar, sfirsitul vietii lui Hercule in legatura cu un riu oarecare repede curgator.

Examinind fondul acestor naratiuni cu privire la ultimele momente ale eroului, traditiunea romana ne apare ca fintina originala a mitului grecesc, anume ca riul Cerna este acela care a cauzat moartea marelui erou pelasg.

Nimfa Deianira, cu care doreste Hercule sa treaca pste riul salbatic, nu este altcineva decit Dierna, numele cel vechi al Cernei; iar numirea de Even pe care autorii grecesti o dau riului, peste care trece eroul, este numele poporal al lui Hercule din nordul Istrului, Ivan sau Iovan.

Viata sa ca pastor, agricultor si luptator cu arcul sau sageata, cu buzduganul, maciuca, sabia sau palosul, cu sulita, cu soimii si ciinii; calatoriile sale prin lume, mai mult pe uscat decit pe mare; un erou care cutreiera muntii dupa lei, porci salbatici, cerbi, fete, balauri; epitetele sale de rimlean, roman, mocan si craiovean, ce i se dau in legendele romane; traditiunile care il pun ca protoparintele agathyrsilor, gelonilor, scythilor si latinilor; fortele sale corporale, tipul sau fizic, cultul sau particular in tinutul Cernei, toate acestea ne prezinta pe un erou pelasg din nordul Istrului de jos.

Herodot, in calatoriile sale prin Egipt si Fenicia, cercase cu deosebire a se informa despre originea traditiunilor si a cultului lui Hercule. Insa, dupa cum ne spune dinsul, nu a putut sa afle nici de la egipteni, nici de la fenicieni, care a fost adevarata patrie a lui Hercule, decit numai atit ca cultul acestui erou era foarte vechi.

Poetul Homer in Odyssea sa consacra memoriei lui Hercule citeva cuvinte, care sint de o valoare nepretuita pentru insemnatatea ce o avuse intr-o vechime foarte departata monumentul cel legendar din valea Cernei.

Astfel, dinsul aminteste de un curios simulacru a lui Hercule, de o figura reala, insa fara viata a eroului, pe care o numeste idolul puterii lui Hercule.

Aceasta forma fara de suflet a lui Hercule, si care nu era o statua cioplita de mina omeneasca, se afla, dupa Homer, in partile extreme ale riului Oceanos potamos (sau Istrul), acolo unde la Plato ne apare patria hiperboreilor celor pii si unde, dupa care ne spune Hesiod, Joe aruncase in o pestera adinca pe balaurul cel gigantic al lumii vechi.

Este, asadar, fara indoiala, ca idolul puterii lui Hercule, de care ne vorbeste Homer, aceasta statuie primitiva de linga Oceanos potamos era unul si acelasi simulacru traditional cu figura cea impietrita a eroului de pe valea Cernei, de care amintesc cintecele noastre eroice."

Dacia Preistorica, Nicolae Densusianu

Dacia hiperboreana

Hiperboreea... o legenda, un tinut fabulos, despre care vorbesc miturile Greciei antice. O civilizatie straveche care continua sa fascineze... un spatiu care, ca si Atlantida, este mutat dupa voie, fara sprijin mitologic sau istoric, in diferite locatii care mai de care mai nastrusnice. Respectivii domni ar face bine sa mai arunce ochii peste relatarile antichitatii pentru a vedea ce marturii exista despre aceasta tara. Majoritatea istoricilor moderni, dupa "cercetari laborioase", sunt de acord ca Hiperboreea este plasata undeva in zona Polului Nord sau, oricum, dincolo de paralela de 65°, latitudine nordica. Tot ce se poate ....numai ca la Polul Nord nu este sol fertil si nici nu se fac doua recolte pe an, cum spuneau Hekateu si Diodor din Sicilia!

Plasarea Hiperboreei in Extremul Nord nu este decat o interpretare fortata a mitologiei grecesti si nu se bazeaza pe nici un fel de documente istorice! S-a incercat, de asemenea, "implantarea" Hiperboreei in Arhipelagul Britanic sau in Islanda, urmand ramura celtica a europenilor care se presupune a fi descendenti ai hiperboreenilor. Captivant, dar neconform cu realitatea, deoarece celtii au aparut cam tarziu pe firmamentul istoriei pentru a-i cataloga popor neocolit, "scoborator" din hiperboreeni!
Datorita multitudinii de teorii emise de-a lungul timpului cu referire la amplasamentul geografic al Hiperboreei si al hiperboreenilor, ma simt indreptatit sa intreb: prin aceasta stramutare a Hiperboreei, dupa opiniile unuia sau a altuia dintre cercetatori, nu se incearca de fapt a se ascunde regiunea geografica in care era plasat acest taram mitic, cu original? Nu se incearca manipularea mentala prin ignorarea izvoarelor antice si publicarea a cat mai multor teorii cu privire la ipotetica localizare geografica a Hiperboreii? si asta in pofida faptului ca autorii antici sunt unanim de acord asupra locului unde se afla aceasta Hiperboreea! Nu cumva se mizeaza pe faptul ca atunci cand da de o news de genul "Hiperboreea era la Polul Nord ", cititorul neavizat uita sa-i mai consulte pe cei care au vorbit de ea in cunostinta de cauza si citeste uimit noua teorie, unii chiar intrebandu-se "cum de nu m-am gandit la asta?"! Si iaca cum curiosul nostru nu mai poate gasi adevarul prin hatisul de ipoteze care mai de care mai atragatoare si uneori chiar "probate" istoric.

Eu sunt ardelean ! Stiti cum sunt ardelenii? Stau stramb si judeca drept si pe indelete. Asa facand lucrurile, am ajuns la concluzia ca toate aceste teorii sunt falsuri grosolane, fondate doar pe imaginatie, cu suport material ioc! Am luat (tot pe indelete), marturiile antice la puricat si s-a ivit cu totul altceva si in alta parte....nu-i la Polul Nord ! V-am innebunit cu dovezile ? Vi le prezint si dumneavoastra ca sa va convingeti singuri!

Putina ordine prin ...Hiperboreea!
Pe langa istoricii "profesionisti" ai Occidentului, care plaseaza Hiperboreea dupa bunul lor plac, mutand-o ba in Islanda, ba in Groenlanda, ba in Arhipelagul Britanic exista si unii autori mai "modesti" sa spunem, dar care marcati de bun simt, nu fabuleaza, ci examina izvoarele istorice si isi formuleaza concluziile in conformitate cu acestea. Intre acestia mentionam o pleiada de autori precum Nicolae Densusianu, Vasile Lovinescu, Mioara Calusita Alecu si...Rene Guenon, din operele carora ne-am inspirat in prezentul analiza.
Nicolae Densusianu demonstreaza cu lux de amanunte unde se afla aceasta mult discutata Hiperboreea, in lucrarea sa de exceptie "Dacia Preistorica", in care acorda un spatiu destul de larg hiperboreenilor. El demonstreaza cu probe in regula, ca Hiperboreea anticilor nu era alta decat Dacia, care era centrul cultului apolinic, aici aflandu-se insula cea sfanta a lui Apollo si a lui Ahile.
Vasile Lovinescu demonstreaza, de asemenea, cu "acte in regula ", ca Hiperboreea era Dacia in studiul sau "Dacia Hiperboreana", incheiat in 1936 si publicat in foileton in revista franceza Etudes Traditionnelles. Studiul va aparea ca volum abia dupa razboi, mai intai in limba italiana, apoi in limba franceza si abia apoi in limba romana. Curios, nu? ce interes avem noi pentru istoria nationala?! Sa nu uitam ca studiul lui Lovinescu va aparea in limba romana abia in 1994!
Mioara Calusita Alecu vine si ea cu date noi si stupefiante, dar fondate istoric, nu fabuland precum occidentalii. Ea ne demonstreaza ca celebra Tula, din Hiperboreea, pamantul cel mai nordic cunoscut de greci, nu era alta decat actuala Tulcea, oras din Delta Dunarii.
Exista totusi si occidentali de bun simt.Unul dintre ei, Rene Guenon, in corespondenta lui cu Vasile Lovinescu, afirma, dupa ce studiaza materialul trimis de asta din urma, ca Dacia ar putea fi centrul traditiei hiperboreene "trebuie sa va spun (lui Lovinescu –n.n) ca ideea ca Dacia a fost una din etapele centrului traditiei hiperboreene, pentru o anumita epoca, nu mi se pare deloc neverosimila; dificultatea ar fi aceea de a preciza perioada la care s-ar putea raporta". Inca o data, in alt loc, acelasi autor se pronunta textual: "traditia dacica ar reprezenta in orice caz o continuare a traditiei hiperboreene sub o forma mult mai pura decat cea a celtilor" (sic!).

Marturii istorice despre Hiperboreea
Marturiile anticilor ne dau de inteles ca dacii erau hiperboreeni si locuiau in Hiperboreea.
Astfel, Pindar, in Olimpicele sale, ne vorbeste despre Apollo, care dupa ce a terminat de construit zidurile Troiei, s-a intors in patria sa natala de la Istru, la hiperboreeni (VIII,47); ori in toate traditiile antice, Istrul desemna Dunarea, ceea ce demonstreaza doua lucruri deosebit de importante:
1) - Apollo - zeul luminii solare, era de obarsie traco - dacica ;
2) - fapt si mai important – traco-dacii de la Dunare au fost constructorii vestitei cetati Troia. (in acest sens pledeaza si descoperirile arheologice, care atesta ca piesele ceramice descoperite in stratul Troia VII sunt identice cu cultura dacica Cucuteni, cu centrul de iradiere in Moldova).
Tot aici, trebuie sa il mentionam si pe Clement din Alexandria care, facand referire la marele preot dac Zamolxe, spunea ca este hiperboreu (Stromata,IX.213). Concluzia care se impune este ca si marele zeu Zamolxe era tot hiperborean. Din nou, adoratia de care avea parte ca zeu national, este o depozitie convingatoare ca locuitorii din nordul Dunarii erau hiperboreii, inca o data, tara lor era Hiperboreea.
Strabon confirma localizarea geografica a Hiperboreenilor si a tarii lor, spunand ca primii care au descris geografic partile cunoscute ale lumii stravechi i-au plasat deasupra Pontului Euxin (Marea Neagra) si in nordul Istrului (Dunarea) (Geografia XI.62)
Alte scrieri antice ne spun ca hiperboreenii sunt tot una cu pelasgii, care locuiau in nordul Traciei. "Hiperboreii sunt pelasgi, locuitori ai nordului Traciei" (Apolloniu Rhodiu).

De la Macrobius aflam ca nu doar Dunarea era un fluviu hiperborean, ci si Donul asiatic (Comentar la Somnul lui Scipio,II.7). Aceasta este o depozitie in plus ca habitatul pelasgo-dac nu se reducea doar la Dacia carpato-danubiano-pontica, ci se intindea pana in Asia, unde izvoarele antice ii plaseaza pe massageti in timpul antichitatii clasice.

De asemenea, Pliniu cel Batran ne spune ca poporul Arimphaeilor (arimi cum ii numea Nicolae Densusianu), locuitor langa Muntii Ripaei (Carpati), in Tracia, era de generatie hiperboreu (Istoria Naturala,VI.7).
Avem marturia lui Ovidiu, poetul roman exilat la Tomis (Constanta), ca este constrans sa-si petreaca viata in stanga Pontului Euxin sub Axis Boreus (Tristele, IV,41-42); din nou, in alt loc, acelasi Ovidiu, ne vorbeste despre Cardines Mundi sau axul boreal din tara getilor ( Tristele, II,19, 40, 45).
Martial, adresandu-se soldatului Marcellinus, care pleca in expeditie in Dacia ii spune: "tu mergi acum sa iei pe umerii tai, cerul Hiperborean si stelele Polului getic" si tot Martial numeste triumful lui Domitian asupra getilor "Hiperboreus Triumphus" ( Epigrame, VIII,78).
Vergilius scria despre Orfeu care - "singuratic, cutreiera gheturile hiperboreene... si campiile niciodata fara zapada din jurul muntilor Ripaei (Carpati)" (Georgicele, Iv,5,5 17).

Avand in vedere doar aceste marturii ale autorilor antici, vedem ca localizarea geografica a Hiperboreei nu e la paralela de 69° latitudine nordica, ci cea de 45°, latitudine nordica, la care se afla in antichitate Dacia si la care se afla actualmente tara noastra!

Hiperboreea lui Apollo era...Dacia
Dupa legendele antice, Hiperboreea era localizata dincolo de punctul de unde sufla vantul de nord, Boreas. Sa analizam un pic aceasta afirmatie mitica.
Zeii grecilor, nu traiau prea departe de tara acestora.. Ei salasluiau in Dacia, tara din care plecasera de fapt, aheii spre Elada ( actuala Grecie). Acolo, la nord de Istru, traisera titanii si tot acolo, vestitele amazoanele aveau o tara in care conduceau numai femeile. Tot de peste Istru sufla si vantul de nord- Boreas, care trecea peste Marea Neagra, strabatea stramtorile Bosfor si Dardanele, ajungand in Grecia!
"La nord de Tracia", scrie Herodot, "ce fel de oameni locuiesc, nimeni nu poate sa stie; atat dar se pare ca dincolo de Istru exista pamant nelocuit si infinit" .
Toate aceasta ne arata ca limita orizontului geografic al grecilor antici, se intindea doar pana la Dunare (Istru).
De altfel, si respectabilul istoric Arthur Weigall, este de aceeasi opinie cand, referindu-se la expeditia lui Alexandru Macedon la Dunare, spune: "Era aventura indrazneata, care ar fi putut prea bine pune capat carierei sale (a lui Alexandru Macedon –n.n) inca de la inceput ... (expeditia –n.n) fusese intreprinsa in mare parte pentru a putea afirma ca el traversase marele fluviu, care fusese ca o bariera pentru aventurile septentrionale ale lui Filip si formase linia admisa intre lumea cunoscuta a grecilor si nordul nestiut. Alexandru insusi, considera acest fapt ca fiind de mare importanta, caci pe tarmul marelui fluviu (Istru/ Danubius/Dunarea – n.n) el celebra un impresionant serviciu religios, oferind sacrificii lui Zeus, Herakles si divinitatii Dunarii"
Legendele cele sacre ale antichitatii clasice plasau patria lui Apollo in Hiperboreea(Aristotel chiar numindu-l Apollo-hiperboreu). Tot in Hiperboreea se nascuse si mama sa Latona/Leto/Letea, pe o insula vestita in toata antichitatea pentru cultul ei inchinat lui Apollo. Aceasta insula se numea Leuke (Alba), actuala Insula a Serpilor din dreptul varsarii Dunarii in Marea Neagra. Pe aceasta insula se afla cel mai mare si mai vestit templu a lui Apollo din toata antichitatea, despre care vorbeste Hecateu Abderita.

Tot de hiperboreeni se leaga si istoria infiintarii templului apolinic de la Delos, precum si a celui din Delphi
Ca centrul cultului apolinic se afla in Hiperboreea dacica ne-o dovedeste si faptul ca cei mai cunoscuti profeti apolinici: Olen si Abaris erau hiperboreeni. Olen a fost conducatorul hiperboreenilor care au fundat templul lui Apollo din Delphi, precum si primul poet hieratic al Greciei, unde l-a dus apostolatul sau pentru credinta apolinica. El a compus mai multe imnuri sacre in onoarea lui Apollo, in care amintea si despre hiperboreenii care mergeau in pelerinaj la Delos, insotind femeile pioase care erau inchinate templului de acolo. Tot lui i se atribuie si infiintarea hexametrului (ritm de vers).
Abaris, alt profet apolinic din partile Hiperboreei, a starnit o adevarata senzatie in randurile grecilor prin viata frugala si prin dreptatea-i caracteristica. Numai ca aceste doua caracteristici sunt aplicabile si anahoretilor geto-daci, acelor ktistai si capnobatai despre care vorbeste Strabon, care duceau o viata de meditatie si apropiere de Zeu. In ceea ce priveste dreptatea, aceasta este trasatura de baza prin care Herodot ii desparte pe daci de ceilalti traci. El spune: "dacii sunt cei mai viteji si mai drepti dintre traci". Acest Abaris, calatorind prin tinuturile Greciei in timpul apostolatului sau pentru intarirea credintei apolinice introdusa de Olen, arata tuturor o sageata de aur despre care zicea ca e simbolul lui Apollo. Este foarte captivant de stiut ca dacii vedeau sageata ca pe un simbol zamolxian, prin urmare Apollo si Zamolxe par a fi unul si acelasi zeu. In sprijinul acestei ipoteze, pledeaza si epitetul de "hiperboreu" atribuit atat lui Zamolxe - dupa cum aflam din scrierile lui Clement din Alexandria, cat si lui Apollo - dupa cum aflam din scrierile lui Aristotel.

Hiperboreea – polul spiritual al lumii
Polul getic este o denumire asociata cu Hiperboreea in toate textele antice care se refera la acest subiect. El defineste, de fapt, ideea de Centru al Lumii, ca pol spiritual, asemanator Insulei Fericitilor din mitologia greaca. Adica locul unde pamantul este in stare sa comunice cu cerul, un spatiu mitico - geografic, cosmic si teluric in acelasi timp.
Sub acest aspect era perceputa Hiperboreea de catre grecii din epoca antichitatii clasice. Marturia lui Pindar ne lamureste in acest sens: "nimeni, nici pe pamant, nici pe mare, nu putea descoperi calea minunata care duce spre tinuturile hiperboreilor" (Piticele, X.29). Aceasta depozitie ne spune si altceva, dar ea marturiseste despre orizontul limitat al cunostintelor geografice elene; ceea ce se afla in nordul Dunarii era pentru ei, inca la inceputul perioadei clasice, un mister si tinea de geografia mitica, nu de geografia reala.
Conform aceluiasi Pindar, hiperboreenii erau o semintie sfanta, scutita de maladii si batranete, care nu cunosteau razboiul (dar il vor invata mai tarziu, devenind unii dintre cei mai aprigi luptatori ai antichitatii).
Prin urmare, Pindar, si nu numai el, ne descopera o Dacie/Hiperboreea mistica in care oamenii duceau un trai paradisiac de inceput de timp, de epoca de aur a omenirii:
"Pe-un picior de plai
Pe-o gura de paradis..."
. Miorita noastra nu ne induce in gresala! Aceasta balada a geniului popular, fie ea antica, fie medievala, valorifica o traditie foarte veche confom careia Dacia/Hiperboreea era un tinut paradisiac, plaiul teluric devenind in ordinea lucrurilor sacre, gura de paradis.
As dori sa mai mentionez ca Medicii lui Zamolxe erau renumiti in toata lumea antica si mai priceputi decat grecii in tratarea diferitelor afectiuni, dupa cum ne spune Platon: "Vazand ca Harmide e de aceeasi opinie cu mine prinsei inima, imi regasii increderea in mine, putin cate putin, ma inflacarai si ii zisei: tot asa si cu descantecul cesta, Harmide: l-am invatat in oaste de la un doctor thrac, unul din ucenicii lui Zamolxe, despre care se spune ca au puterea sa te faca nemuritor. Acest trac spunea ca doctorii greci au mare dreptate sa faca observatia de care pomenii. Dar, adauga el, Zamolxe, regele nostru , care este zeu, spune ca precum nu se cade sa incercam a vindeca ochii fara sa ne ocupam de cap, ori capul fara trup, tot astfel nu se cade a incerca sa vindecam trupul fara sa vedem de suflet, si ca tocmai din pricina asta sunt multe maladii la care nu se pricep doctorii greci, fiindca nu cunosc intregul de care ar trebui sa se ingrijeasca. Caci daca cesta ar merge rau, este peste putinta ca partea sa mearga bine" (Charmides)
La aceasta adaugam si faptul ca mai toti marii invatati ai Greciei antice au fost initiati in Tracia, cei mai cunoscuti fiind Aristotel si Pitagora.
Inchei afirmandu-mi credinta ca Dacia a fost, intr-o vreme, pierduta pentru noi in negurile istoriei, centrul spiritual si cultural (civilizator) al lumii vechi. Daca am privi cu luare aminte trecutul si, astfel, am invata din el, credinta mea este ca am putea redeveni ceea ce am fost candva. Numai ca asta se poate doar prin revenirea la valorile fundamentale ale neamului nostru, nu prin adoptarea docila a "normelor" europene sau americane, care ne fura ochii in fiecare zi !

Autor: Zamolxe

Bibliografie:
1. Nicolae Densuşianu, Dacia Preistorică, Ed Arhetip, Bucureşti, 202
2. Alexandru Doboş, Dacia contra Antichrist, ed. Obiectiv, Craiova, 2004
3. Eugen Delcea, Secretele Terrei.Istoria începe în Carpaţi, Ed Obiectiv, Craiova 2002
4. ***** Oriensis,Ed Aion, Oradea, 2006
5. Mioara Căluşiţa Alecu, Înţelepciune Străbună, Ed Miracol, 2002

Articol preluat de pe www.razboiulnevazut.com

Lăudați pe Domnul

Luni, 10 octombrie, începând cu ora 13.00, în sala de festivități a Liceului Gheorghe Șincai din Capitală va avea loc etapa la nivelul Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a concursului național de muzică eclezială corală Lăudați pe Domnul, organizat de către Patriarhia Română, Secretariatul de Stat pentru Culte și Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Concursul este structurat pe două secțiuni: interpretare corală și compoziție muzicală. Dacă secțiunea interpretare este adresată formațiilor corale mixte ale liceelor de artă, secțiunea compoziție muzicală este rezervată compozitorilor. La secțiunea interpretare corală Arhiepiscopia Tomisului este reprezentată de corul de cameră „Cantilena” al Colegiului de Artă Regina Maria, dirijat de dr. Horațiu Alexandrescu, iar la secțiunea compoziție muzicală va concura lect. univ. dr. Horațiu Alexandrescu, reprezentant al Facultății de Teologie Ortodoxă din Constanța.
Etapa finală a concursului va avea loc în ziua de 27 octombrie, la Palatul Patriarhal.


Biroul de Presă şi Comunicare al Arhiepiscopiei Tomisului

Povestea unui geniu. Steve Jobs- copilul nedorit, dat spre adoptie, care a revolutionat tehnologia

Despre Steve Jobs s-au scris foarte multe lucruri in ultimii 30 de ani, de cand si-a facut simtita prezenta pe piata tehnologiei informatiilor, asa ca nu este de mirare ca acum exista nu numai articole, ci si carti sau chiar website-uri: All about Steve Jobs.

Nasterea lui Steve Jobs a fost una  ... neconventionala. A fost copilul ilegitim al cuplului format din Joanne Schieble si Abdulfattah "John" Jandali (de origine siriana) - studenti de 23 de ani la Universitatea din Wisconsin.

La cateva luni de la nasterea sa, cei doi tineri s-au casatorit si au avut inca un copil, Mona, pe care l-au pastrat. Steve, in schimb, a fost adoptat de Paul si Clara Jobs, care traiau in Mountain View, acolo unde urma sa se nasca o alta legenda: Apple.

Dupa absolvire, Jobs s-a dus la colegiul din Portland, Oregon, unde a stat doar un trimestru, nefiind capabil sa tina pasul cu standardele rigide ale scolii. In schimb, s-a concentrat pe activitatea unui club mic, format din doar cativa omeni, care se numea Homebrew Computer Club. De asemenea, si-a luat o slujba la compania de jocuri video Atari, iar cu banii obtinuti a calatorit in India. S-a intors complet schimbat de acolo. Si-a ras barba si a trecut la budism. A fost perioada lui "hippy", dupa cum ii placea chiar lui sa spuna.

Doi ani mai tarziu, combinatia uluitoare dintre filosofia multiculturala si pasiunea vizionara pentru tehnologie a dus la formarea companiei Apple Computer.

Si, in timp ce Apple "crestea intr-un an cat altii in zece", istoria parea sa se repete in viata lui Steve Jobs. Exact la varsta de 23 de ani, la fel ca parintii sai biologici, el a avut un copil nelegitim, Lisa, cu fosta sa iubita Chrisann Brennan. Avand deja milioane de dolari in conturile sale bancare, Steve Jobs a declarat la tribunal ca nu putea fi tatal Lisei, deoarece este "infertil".

In cele din urma a recunoscut paternitatea Lisei si s-a casatorit cu Laurene Powell, cu care are trei copii. Nunta din 1991 a fost oficiata de calugarul budist Kobun Chino.

In timp ce generatia a III-a a computerelor Apple bombardau deja piata mondiala, Steve Jobs punea la cale un nou proiect. Acesta se numea Lisa, dupa numele fiicei sale, si a "spart" piata la momentul respectiv datorita tehnicii revolutionare a interfatei video folosite.

Cu toate acestea, Steve Jobs este repede dat afara de la proiectul Lisa, deoarece era considerat un "manager prea temperamental". Extrem de furios, el hotaraste sa se razbune lansand un alt proiect, pe nume MacIntosh, la care lucra inca din 1979. Acest computer reuseste in scurt timp sa canibalizeze vanzarile Lisei, deoarece avea la baza un concept de folosinta "la fel de simplu ca un prajitor de paine".

Ba mai mult, Steve Jobs a recrutat tinere talente in inginerie computerizata, iar in scurt timp MacIntosh a amenintat vanzarile Apple, deoarece Lisa nu mai era un produs cautat. In ianuarie 1984, MacIntosh era in plina glorie, iar John Sculley, CEO la Apple, nu era deloc fericit.

Dupa o sedinta de board esuata la mijlocul anului 1985, Sculley anunta ca, impreuna cu board-ul director, a decis sa-i ofere o alta functie lui Steve Jobs. El urma sa nu mai detina nicio functie manageriala si sa devina un presedinte onorific.

Bineinteles, Steve a fost socat. Apple era viata sa si tocmai fusese dat afara. Asa ca a inceput sa calatoreasca prin lume, cautand noi oportunitati de a-si folosi energia. Asa ca, in a doua jumatate a anului 1985 a facut cunostiinta cu o echipa mica de experti in grafica de computer, pe care George Lucas incerca sa o vanda.

Steve a cumparat-o pentru 10 milioane de dolari, iar in septembrie 1985 a anuntat ca lanseaza un nou proiect, NeXT, care avea drept scop constructia de computere avansate pentru cei cu educatie inalta si pentru cercetarea stiintifica.

De asemenea, a cooptat mai multi membri de la Mac, iar Apple ... a amenintat ca il da in judecata. Atunci, Steve si-a vandut aproape toate actiunile pe care le mai avea la Apple.

NeXT a inceput productia in 1986, iarApple a renuntat la proces. Steve avea planuri mari: voia cel mai bun hardware, cu cel mai bun software din lume.

In 1996, noul CEO al Apple era Gil Amelio, care cauta un nou software pentru inlocuirea batranului MAC OS. Asa ca a cumparat NeXT cu 400 de milioane de dolari, iar Steve Jobs era din noua "acasa".

Iar cand Amelio a anuntat in 1997 ca Apple a avut pierderi de 700 de milioane de dolari, bord-ul director a decis ca este vremea pentru un nou CEO: Steve Jobs.

http://stirileprotv.ro

Trimisul lui Putin pe pământul mioritic va primi “Ordinul Republicii”

Mare forfotă pe pămâtul mioritic, toți fac curat, în straie de sărbătoare se pregătesc să-l întâmpine pe cel ce vine să ne ocupe. Mâne vom privi cum bravii noștri politicieni, patrioți, creștini, vor sta coadă să pupe mâna celui care prin biserică și credință încearcă să ne supună, să ne reamintească că capul plecat sabia nu-l taie. Patriarhul vine cu mesajul clar, scris de Putin, dacă nu va supuneți, dacă nu veniți cu noi în Uniunea Vamală, vă scumpim gazul, nu va primim vinul, sau în cel mai rău caz mai venim odată cu tancurile peste voi. Iată că acestui dușman al întregii creștinătăți mâne i se va înmâna “Ordinul Republicii”. După câte cunosc eu acest ordin se conferă pentru merite excepționale în toate domeniile de activitate întru binele Patriei și al omenirii. Ce bine a făcut Kiril Basarabiei de primeşte acest ordin? Comunistul în piele de democrat, cu ce drept îi oferă cuceritorului acest ordin? Lupu din banii noştri îi va oferi cazare, masă acestui nemernic, de ce noi trebuie să muncim prin străinătăţi, să fim departe de părinţi, copii, familie, de ţară, iar cineva din banii noştri trebuie să stea bine merci prin Chişinău? Mai repet încă o dată noi avem o mitropolie care este subordonată canonic Patriarhiei Române, adevărata biserică, nu avem nevoie de un patriarh cuceritor. Şi desigur toată vizita se va încheia la Cricova, mă tem de un lucru, ruşilor le place foarte mult vinul şi băutura în general, mi-i frică că odată ce va intra Kiril în beciul din Cricova să nu-şi prelungească vizita încă pe vre-o săptămână. Cel mai interesant lucru este că toţi tac, doar PNL a făcut o conferinţă de presă unde au vorbit că nu-i binevenit patriarhul ruşilor în Basarabia, şi atât, ar fi bine ca şi PNL şi alţii care sunt contra vizitei lui Kiril în ţărişoara noastră să fie Duminică în faţa monumentului Domnitorului Ştefan cel Mare şi să nu permită acestei javre să spurce monumentul. Avem nişte conducători laşi şi de aceea avem ceea ce avem, şi suntem acolo unde suntem.

Flori de Octombrie

Asociaţia România - Dacia Casa Noastră (RDCN) şi Radio Neptun îi asteaptă pe constănţeni marţi, 11 octombrie, la Curtea Brâncovenească, str. Vasile Lupu, nr. 43 - 45 (zona Capitol) la vernisajul expoziţiei de fotografie "Flori de Octombrie" (Aurel Duţă). Cu această ocazie va fi susţinut un scurt moment artistic - muzică folk şi muzică populară. Artiştii care vor cânta sunt Walter Ghicolescu, Mariana Butnaru, Florentina Suciu, Andrei Stroescu şi Poze cu Sunet . Expoziţia va putea fi vizitată până pe 25 octombrie la Curtea Brâncovenească, având ca scop strângerea de fonduri pentru Centrul de plasament Fair Play din Constanţa, dar şi atragerea atenţiei asupra situaţiei dificile în care se află copiii defavorizaţi din ţara noastră.

Octavian Manu, preşedinte RDCN

Controversatele piramide bosniace

Stanescu Mihaela

Formaţiuni geologice naturale cu forme cel puţin stranii sau, poate, cele mai vechi piramide de pe Terra ridicate de mâna omului, complexul de piramide din Bosnia şi Herţegovina suscită de ani întregi numeroase discuţii în contradictoriu. Disputele continuă şi astăzi, cu toate că, dintre cercetătorii care le-au investigat, cei mai mulţi susţin că nu sunt altceva decât forme de relief şlefuite de factorii de eroziune naturali. Povestea din spatele lor este însă una deosebit de interesantă, cu scandaluri, naţionalism extrem, turism cu orice preţ şi nenumărate studii ale căror rezultate nu împacă pe nimeni. Suntem în Balcani, totuşi...

Un Indiana Jones balcanic

Americanul de origine bosniacă Semir (acum îşi spune Sam; deh, acum trăieşte în USA...) Osmanagić a fost supranumit de cei apropiaţi Indiana Jones din Balcani, datorită pasiunii acestuia faţă de arheologie, preistorie şi misterele care înconjoară civilizaţiile arhaice dispărute. Semir Osmanagić a reuşit totuşi să zguduie lumea ştiinţifică, cândva la începutul anului 2006, când a anunţat că a descoperit cele mai vechi piramide de pe Bătrânul Continent, undeva în Bosnia şi Herţegovina natală.

La originea teoriilor lui Osmanagić se află o serie de formaţiuni piramidale care, la prima vedere, seamănă mai mult a dealuri împădurite parţial, decât a piramide "clasice" lucrate din blocuri uriaşe de rocă.

Cercetător autodeclarat, de profesie tehnician în construcţii metalice, Osmanagić a îndreptat atenţia întregii lumi spre colina Visočica, o formaţiune de formă clar piramidală, situată în apropierea oraşului Visoko, aflat la 30 kilometri nord-vest de capitala Sarajevo. Visoko, în sine, este fosta capitală medievală a Regatului Bosnia şi adăposteşte, printre altele, numeroase şi variate vestigii istorice, de la ruinele unor aşezări ilire, la forturi romane, plus multe artefacte din perioada Neoliticului.

În luna aprilie din 2006, Samir Osmanagić şi echipa de arheologi angajată de el au demarat săpăturile. Pentru început, au efectuat o serie de excavaţii în cea mai înaltă formaţiune piramidală, care atinge 213 metri, depăşind piramida lui Keops, cea mai înaltă piramidă egipteană. Plin de mândrie naţională, dar lipsit de originalitate, Osmanagić o botează pe loc Piramida Soarelui.

După primele săpături, Osmanagić, erijându-se şi în purtător de cuvânt, anunţă într-o conferinţă de presă că echipa sa a descoperit o reţea de tuneluri înăuntrul piramidei, alături de mai multe blocuri de piatră cioplite de mână omenească şi unite între ele prin ceea ce pare ar fi cea mai veche formă de mortar descoperită până atunci. La primele estimări, se pare că piramida ar avea o vechime de peste 2.500 ani; Osmanagić o plasează chiar înainte de ultima glaciaţiune, astfel că vârsta probabilă a formaţiunii ar fi depăşit astfel 10.000 ani.

Marile agenţii de presă internaţionale au preluat imediat ştirile, iar în lunile următoare, mii de turişti din toată lumea s-au înghesuit să viziteze "noul" complex de piramide de la Visoko, unde în afară de uriaşa Piramidă a Soarelui mai tronau două formaţiuni asemănătoare, botezate (tot de Osmanagić, evident) Piramida Lunii şi Dragonul.

Vestea a fost o mină de aur pentru turismul local şi afaceriştii bosniaci, care au scos rapid la vânzare brelocuri, statuete, farfurii, ceasuri, papuci de plajă, prosoape, tricouri, şi multe alte lucruri de acelaşi soi, făcute bineînţeles în China, dar ornate cu imaginile triumfătoare ale piramidelor împădurite, devenite brusc mare obiectiv turistic naţional, "brănduit" sub atenta supraveghere a Ministerului Turismului din Bosnia şi Herţegovina.

Într-un comunicat de presă, oficialităţile din Bosnia şi Herţegovina anunţau:
"Suntem uluiţi şi fericiţi, la fel ca orice bosniac. Descoperirea piramidelor este primul lucru bun care se întâmplă în ţara noastră după încheierea sângerosului război".
Osmanagić continuă şi el în aceeaşi notă:
" În sfârşit, se întâmplă ceva pozitiv în Bosnia şi Herţegovina. Mica mea ţară ruinată de război are motive de sărbătoare".
Se pare că, dacă nu ar fi existat, Piramidele de la Visoko ar fi trebuit inventate...

Piramidele scandalurilor

Nu a durat mult şi au izbucnit controversele. O serie de specialişti l-au acuzat pe Semir Osmanagić că a ordonat modelarea colinei pentru a avea forma aproximativă a unei piramide mayaşe. Osmanagić, în apărarea sa, a afirmat că săpăturile la piramidă au fost efectuate de o echipă internaţională compusă din specialişti de renume din Australia, Austria, Irlanda, Scoţia şi Slovenia. Cu toate acestea, mulţi dintre arheologii respectivi, citaţi de Osmanagić în apărarea sa, au declarat că nu au călcat în viaţa lor în Bosnia şi Herţegovina, cu atât mai puţin să sape în Piramida Soarelui.

Osmanagić rămâne ferm pe poziţii, susţinând că descoperirile de la Visoko au o importanţă capitală în studierea civilizaţiilor umane preistorice, deoarece piramidele de aici ar fi fost construite de o civilizaţie necunoscută, care a construit ulterior şi complexele piramidale din junglele Mexicului şi deşertul Egiptului...
Bulgărele fusese însă lansat şi atingea proporţii uriaşe, devenind de nestăpânit.
Multe portaluri de ştiri şi jurnale consacrate, precum The Washington Post, The Boston Globe, National Geographic, MSNBC, ABC News sau chiar BBC, au preluat prima ştire lansată de Associated Press pe data de 19 aprilie 2006, ştire care anunţa ultimativ şi triumfător:

"Experts Find Evidence of Bosnia Pyramid"

Primii care au atacat declaraţiile fulminante ale lui Osmanagić au fost chiar arheologii din Bosnia şi Herţegovina natală.
Amar Karapus, muzeograf la Muzeul Naţional din Sarajevo, afirmă curajos că:
"Când am citit despre cele mai vechi piramide din lume, care s-ar afla în ţara mea, am pufnit în râs, convins că este o glumă. Nu mi-a venit să cred când am văzut câţi oameni de ştiinţă de pe mapamond s-au grăbit să creadă aşa ceva!"

Anthony Harding, preşedintele Asociaţiei Europene a Arheologilor, cu sediul în Republica Cehă, crede că ipotezele lui Osmanagić sunt "absurde" şi "nebuneşti".
Arheologul american Garret Fagan, din cadrul Universităţii din Pennsylvania, a recomandat sistarea săpăturilor, deoarece acestea ar putea distruge vestigii străvechi aflate în perimetrul respectiv.

Într-un interviu acordat cotidianului The Times, profesorul Fagan afirmă:
"Este ca şi cum i s-ar acorda cuiva permisiunea de a explora cu buldozerul prin Stonehenge, în speranţa descoperirii unui presupus templu secret, depozitar al înţelepciunii unei misterioase civilizaţii demult dispărute.



Curtis Runnels, cercetător în cadrul Universităţii din Boston şi expert în studiul civilizaţiilor preistorice care au trăit pe teritoriul de azi al Balcanilor şi Greciei, declară ultimativ:
"În urmă cu 27.000-12.000 ani, Balcanii au fost prinşi într-o calotă glaciară. Clima era extrem de rece şi aridă, iar toţi munţii de aici adăposteau gheţari de altitudine. Singurii locuitori erau doar oamenii vânători-culegători din Paleoliticul superior, care au lăsat urme de ocupaţie doar prin peşteri sau aşezări temporare. Rămăşiţele lor constau în simple unelte din piatră, vetre de foc şi resturi animale şi vegetale din hrana lor. Aceşti primi oameni nu aveau nici uneltele, nici pregătirea necesară construirii unor monumente arhitectonice."

Academicienii de la Facultatea de Mine şi Geologie a Universităţii din Tuzla, conduşi de profesor-doctor Sejfuin Vrabac, deplasaţi la faţa locului pentru măsurători şi estimări, au concluzionat că piramidele-coline nu sunt altceva decât formaţiuni geologice naturale, alcătuite din sedimente clastice de compoziţie stratificată şi grosime variabilă, iar formele de piramide au fost date exclusiv de procese endo şi exodinamice din perioadele imediat următoare Miocenului. Conform profesorului Vrabac, doar în bazinul minier Sarajevo-Zenica sunt alte câteva zeci de formaţiuni similare, însă de dimensiuni mai mici.


În loc de concluzii

Sosit la faţa locului, Curtis Runnels a declarat că descoperirile extraordinare necesită dovezi extraordinare. Nimic mai adevărat, mai ales în cazul de faţă.

În iunie 2006, numele celebrului egiptolog Zahi Hawass a fost legat de excavaţii, în urmarea recomandărilor unui aşa-zis expert, pe numele său Ali Abdullah Barakat.
Contactat, Hawass a negat orice amestec, acuzându-le pe Osmanagić că împrăştie informaţii false şi susţinând că Barakat nu ştie nimic despre piramidele egiptene.

Pe de altă parte, Fundaţia Piramidei Soarelui din Bosnia şi Herţegovina declară că Barakat a investigat colinele şi a susţinut este vorba despre piramide primitive.
Osmanagić a contraatacat şi prin invitarea la faţa locului a reputatului geolog şi arheolog Robert Schoch. Nu a fost deloc inspirat...

Într-un raport preliminar, profesorul Schoch a afirmat că structurile, despre care Osmanagić susţinea că sunt făcute de mâna omului, sunt de origine strict naturală.

În anul 2007, un alt raport redactat de egiptologul Nabil Mohamed Abdel Swelim a fost publicat în Archaeologic Park, oficiosul lui Osmanagić, afirmând că Piramida Soarelui este într-adevăr cea mai mare piramidă din lume, dar fără a se pronunţa categoric în privinţa originii lor.

Abdel Swelim revine în anul 2010, cu un nou raport în care utilizează termenul de "colină piramidală" ca fiind mai potrivit decât cel de piramidă şi afirmă că rezultatele cercetărilor de până acum nu permit o concluzie categorică în ceea ce priveşte intervenţia umană în crearea piramidelor de la Visočica.

Între timp, americanul-bosniac îşi vede liniştit de treabă, bucurându-se atît de sprijinul autorităţilor bosniace, cât şi, zice-se, de suportul şi protecţia temutei lumi interlope din acestă ţară cu climat economico-social încă instabil.

Osmanagić a lansat deja un site de profil, cu sute de fotografii, studii, estimări, iar acum intenţionează să deschidă un nou şantier arheologic.

Părerea sa despre specialiştii care îl acuză de fals grosolan a rămas aceeaşi:

"Am înţeles deja faptul că tocmai arheologii sunt ultimii care vor accepta dovezile indubitabile care ne spun că, acum multe mii de ani, o civilizaţie deosebit de avansată a trăit pe aceste meleaguri. Treaba lor, ei au de pierdut. Le este teamă de dovezile care ar putea să schimbe din temelii istoria deja acceptată şi bătută în cuie în manuale şcolare sau tratate de profil. Proiectul meu continuă nestingherit, iar săpăturile se vor încheia în 2012. Vreau să le închei la termen, deoarece vreau să sparg norul de energie negativă, permiţînd astfel Terrei să primească energiile cosmice".

În afară de aceste afirmaţii, care pentru unii sunt complet exaltate, iar pentru alţii sunt de un adevăr indubitabil, Osmanagić a lansat deja celor de la UNESCO propunerea ca piramidele de la Visoko să fie incluse cât mai repede în lista UNESCO World Heritage Sites.
Go Osmanagić, go!

Trei zile pana la Draconide. Ploaia de stele cazatoare vine in Romania pe 8 octombrie

Romania este "perfecta" pentru vizionarea acestui "fenomen unic in viata", a declarat un specialist francez in predictii. Acesta a vorbit despre ce ne asteapta pe data de 8 octombrie. In noaptea de sambata spre duminica, pe cerul Romaniei se va putea observa "un curent de meteori urias, numit «Draconide»".

Potrivit specialistului francez Jeremie Vauboillon, curentul de meteori, denumit popular "ploaie de stele cazatoare", cuprinde mii de miliarde de particule dintr-o cometa, care patrund in atmosfera cu viteza foarte mare.

"Ca sa va dau un exemplu, toata lumea stie ca in luna august sunt foarte multe stele cazatoare si toata lumea le poate vedea, fara un mare telescop. E foarte usor: te duci afara, deschizi ochii si le vezi. In octombrie, vor fi de doua ori sau chiar de sase ori mai multe stele cazatoare decat in august.

Este momentul perfect pentru a fi vazute. Daca vreti sa scapati de oras, va duceti in afara, va intindeti sau va asezeti pe un scaun si le veti putea vedea. Va incurajez puternic sa mergeti sa le vedeti", a declarat Jeremie Vauboillon.

Potrivit expertului in predictii, ultima data fenomenul a fost vazut in 1946, iar inainte de acest an in 1933.

"Este ceva foarte rar, este exceptional si va rog sa nu ratati aceasta ocazie. Daca aveti bunici care au vazut curentul din 1946 sau din 1933 va vor spune ca este un eveniment unic in viata. Chiar trebuie sa-l vedeti, ca este ceva ce nu vedem zilnic", a mai declarat specialistul in predictii.

Potrivit lui Vauboillon, "Draconidele” vor putea fi vazute din intrega Europa, dar si din partea de vest a Asiei, Romania fiind "perfecta pentru observarea acestui eveniment".

Calculele facute de specialistii Observatorului Astronomic din Bucuresti arata ca undeva intre ora 22 si 3 dimineata ar trebui sa observam mai multe stele cazatoare care par a veni din constelatia Draco, aflata nu departe de stralucitoarea stea Vega.

"Nu le vom vedea pe toate in acea constelatie si pentru a determina daca am observat o draconida trebuie sa prelungim inapoi traiectoria meteorului sa vedem daca ajunge in constelatia Draco", spune specialistii.

DRACONIDE 2011 – un curent meteoric imprevizibil


Curentul meteoric Draconide (numele este asociat constelației Dragonul sau Draco, grupare de stele dinspre care par a se revărsa meteorii) este unul scurt ca perioadă, producându-se între datele de 6 și 10 octombrie ale fiecărui an. De ce tocmai atunci ? Pentru că exact în acea perioadă Pământul traversează o zonă cu particule de praf și gheață, urme ale cozii cometei 21P/Giacobini-Zinner. Aceste urme intră în atmosfera Terrei și din cauza vitezei lor foarte mari ( 20 km/secundă) la frecarea cu aerul se aprind, rezultând așa-numitele stele căzătoare, noteaza planetariubm.wordpress.com

Ceea ce poate fi foarte greu anticipat la acest curent meteoric este numărul maxim de meteori observați în condiții ideale de vizibilitate, timp de o oră, având radiantul (punctul din care ni se pare că se împrăștie meteorii) deasupra capului (sau mai sofisticat spus, rată zenitală orară). De regulă, acest curent meteoric este unul slab, generând în medie 10 meteori/oră. Însă au fost ani (1933 și 1946) când acest curent a produs adevărate furtuni de meteori, ajungând la impresionantul număr de aproximativ 10000 de meteori/oră, adică aproape 3 meteori/secundă.

Maximul curentului pentru acest an pare a fi unul deosebit. International Meteor Organization (IMO) apreciază că numărul maxim al Draconidelor din acest an se va situa între minim 60 meteori/oră și maxim 600 meteori/oră. Din păcate, lumina produsă de cea mai mică Lună Plină a anului (care va avea loc în data de 12 octombrie) va diminua în proporție de 80-95% numărul de stele căzătoare observabile, astfel încât ne vom putea declara mulțumiți dacă vom vedea chiar și un singur meteor/minut.

Cei de la www.spacedaily.com sunt mult mai optimiști și prevăd un maxim de 1000 de meteori/oră. Indiferent de numărul maxim de meteori care se vor lăsa observați, spectacolul ceresc merită urmărit. În cazul în care cerul va fi senin, condițiile cele mai bune pentru observații sunt înafara orașelor, locuri în care poluarea luminoasă va afecta mult vizibilitatea fenomenului.

Ideal ar fi să stăm întinși pe spate (eventual pe un izopren într-un sac de dormit) și să privim în direcția NNV spre constelația Dragonul (situată între Carul Mare și Carul Mic). În acest mod vom avea vizibilitate optimă care va conduce la înregistrarea unui număr cât mai mare de stele căzătoare. Imaginea de mai jos, furnizată de softul Stellarium, ne va fi de folos pentru o depistare mai rapidă a zonei de urmărit.

Un obicei romanesc este descris pe cea mai veche inscriptie crestina

Istoricii de la Muzeul Capitoliului din Roma anunta ca au reusit sa traduca o inscriptie din anul 156 d.Ch, scrisa in greaca veche. Ei sustin ca frazele demonstreaza legatura dintre crestinismul timpuriu si o secta pagana care exista in Roma antica.

Versurile, care par sa fie un epitaf, au fost descifrate dupa o munca de 50 de ani si au fost publicate in Revista de Studii despre Crestinismul Timpuriu.

Legatura dintre religia crestina (sugerata de rugaciuni adresate Tatalui si Fiului) si o secta pagana este data de versuri care compara moartea cu o nunta, imagine des folosita de pagani, spune unul dintre cercetatori, Gregory Snyder de la Colegiul Davidson din Carolina de Nord, noteaza stirileprotv.ro.


Iata traducerea acestei inscriptii:

"Pentru curatirea mea, fratii duc tortele in camera nuntii,
(Aici) in casele acestea, ei sunt nerabdatori sa praznuiasca
Chiar in timp ce se roaga la Tatal si il preaslavesc pe Fiul.
(Intru Tatal si Fiul) este singurul izvor de Adevar."

Versurile amintesc foarte mult si de traditiile romanesti de inmormantare. Mortul este spalat, i se aprind lumanari (“torte”), oameni se aduna intr-o camera ca la nunta, se roaga la Dumnezeu, dar in acelasi timp mananca din bucatele aduse pentru pomana (“nerabdatori sa praznuiasca”).

“Priveghiul este un ritual precrestin. Cand murea un flacau sau o fata de maritat, inmormantarea se facea sub forma de nunta”, iar cei decedati erau imbacati ca niste miri, scrie pe www.crestinortodox.ro. "Obligatorie este lumanarea aprinsa, lumina care sa-l ajute sa se orienteze mai bine in intunericul lumii de dincolo."

Acest ritual al inmormantarii nu este insa intalnit doar la romani. Etnologul Serban Anghelescu de la Muzeul Taranului Roman spune ca obiceiul apare la mai multe popoare:

"Putem spune ca traditia s-a mentinut mai pregnant in tarile ortodoxe, acest cult fiind mai tolerant cu ritualurile precrestine decat catolicii, care au fost mult mai aspri cu tot ce era pagan."

Prima metafora a mortii ca nunta apare inca din Antichitate, in mitul Antigonei, care a murit necasatorita.

Inmormantarea tinerilor celibatari in costum de nunta este menita sa le asigure un echilibru simbolic, pornind de la credinta ca un om trebuie sa treaca obligatoriu prin aceasta etapa a vietii, mai spune Serban Anghelescu.

Epitaful este cea mai veche inscriptie crestina descoperita pana acum si atesta prezenta crestinilor in Roma antica.

Autorul versurilor era probabil membru al unei grupari gnostice condusa de un barbat pe nume Valentinus, care a fost ulterior declarat eretic de catre Biserica Crestina. Valentinus folosea deseori comparatia intre moarte si nunta, metofora intalnita si in multe epitafuri pagane.

Gregory Snyder mai spune ca in in secolul II dupa Christos, cultele religioase existente la Roma erau amestecate si foarte flexibile, preluand persoanaje sau idei unele de la altele.

Astfel, personajul biblic Samson era deseori asimilat eroului greco-roman Hercule.

In aceasta perioada istorica, fenomenul amestecarii religiilor era des intalnit in zona Mediteranei, combinatii bizare de zei si personaje fiind intalnite si in Egipt sau Grecia.

Înverzesc uscăturile imperiului Sovietic

Odata cu nedorita vizită a Patriarhului rus, uscăturile ramase după destrămarea imperiului Sovietic au început a înverzi. Adevărații “patrioți” ai Moldovei au început să-și de-a arama pe față și să ne arate cui defapt slujesc, și cine stă în spatele lor. De liga tineretului rus nu trebuie să comentez, însuși denumirea acestei organizații le spune pe toate, pentru toți e clar că este o organizație KGB-istă, plămădită la Kremlin. Să trecem la patriidioții Moldovei, acești indivizi, care glăsuesc doar la semnalul Moscovei, încearcă să demonstreze că iubind Moldova trebuie să slujești idolilor de la Moscova. Teoria pe care se bazează ei este la fel una plămădită în Kremlin, si anume, noi suntem Moldoveni, trebuie să vorbim limba moldovenească, să studiem istoria moldovei. În viziunea lor, noi ca popor am apărut în 1359. Deci din 1359 până în 1812 pe pământurile Moldovei au domnit domnitori Moldoveni, dar după 1812 am fost ocupați de imperiul Rus și transformați în Gubernie rusească, după care Rușii au trimis mai multe “oficialități” gen Pușkin, care ne-a dus faima în toată lumea precum că în Basarabia traiesc țigani. Dacă acești indivizi iubesc cu adevărat Moldova, de ce atunci ei, nemernicii, se închină demonilor ruși? de ce ei susțin schimbarea denumirilor străzilor? dacă iubiți Moldova de ce nu va luptați pentru ea, pentru prosperitatea ei, pentru istoria ei, pentru domnitorii acestei țări, dar vă luptați pentru a schimba strada Cuza Vodă în Belski. În 1859 Alexandru Cuza Vodă este ales domn al Moldovei, rezultă că nu vă iubiți Moldova. E o smecherie la mijloc, azi vor cere schimbarea denumirii Cuza Vodă în Belski, mane vor cere schimbarea denumirii bulevardului Ștefan Cel Mare în Lenina, după care vor cere reinstalarea monumentului lui Lenin în locul domnitorului Ștefan Cel Mare. Și toate acestea fac parte din planul Rușilor de a reântoarce URSS în vechile ei granițe. Un alt iubitor de țară, Igor Dodon, în buzunar la inimă păstrează legitimația de comunist și poza lui Lenin, iar în mână icoana mântuitorului și a lui Ștefan Cel Mare, încercând să ne demonstreze că iubește și el Moldova, dar care de fapt stă în spatele la toate acțiunele Ligii tineretului rus și a altora de genul lor. Un lucru nu înțeleg cum poți să depui flori la picioarele lui Lenin de două ori pe an, și tot odată să iubesti Moldova, oare nu știu ei că Lenin este cel mai mare dușman al Moldovenilor? Oare nu știu ei că datorită lui Lenin au decedat milioane de Moldoveni, de foame sau în Siberia? Atunci cum poți sa-ți iubești poporul, țara, slujind celui mai mare dușman al acestui popor? Evident, ei nu iubesc această țară, deoarece știu că Moldova e România, ei nu doresc binele acestei țări ci doresc distrugerea ei. Treziți-vă frați Moldoveni cât nu v-au sters de pe fața pământului.

Mai sunt 4 zile pana cand vom fi martorii unui eveniment pe care doar bunicii l-au mai prins

In noaptea de sambata spre duminica, pe cerul Romaniei se va putea observa "un curent de meteori urias, numit «Draconide»".
Potrivit specialistului francez Jeremie Vauboillon, curentul de meteori, denumit popular "ploaie de stele cazatoare", cuprinde mii de miliarde de particule dintr-o cometa, care patrund in atmosfera cu viteza foarte mare.
"Ca sa va dau un exemplu, toata lumea stie ca in luna august sunt foarte multe stele cazatoare si toata lumea le poate vedea, fara un mare telescop. E foarte usor: te duci afara, deschizi ochii si le vezi. In octombrie, vor fi de doua ori sau chiar de sase ori mai multe stele cazatoare decat in august.
Este momentul perfect pentru a fi vazute. Daca vreti sa scapati de oras, va duceti in afara, va intindeti sau va asezeti pe un scaun si le veti putea vedea. Va incurajez puternic sa mergeti sa le vedeti", a declarat Jeremie Vauboillon.
Potrivit expertului in predictii, ultima data fenomenul a fost vazut in 1946, iar inainte de acest an in 1933.
"Este ceva foarte rar, este exceptional si va rog sa nu ratati aceasta ocazie. Daca aveti bunici care au vazut curentul din 1946 sau din 1933 va vor spune ca este un eveniment unic in viata. Chiar trebuie sa-l vedeti, ca este ceva ce nu vedem zilnic", a mai declarat specialistul in predictii.
Potrivit lui Vauboillon, "Draconidele” vor putea fi vazute din intrega Europa, dar si din partea de vest a Asiei, Romania fiind "perfecta pentru observarea acestui eveniment".
Calculele facute de specialistii Observatorului Astronomic din Bucuresti arata ca undeva intre ora 22 si 3 dimineata ar trebui sa observam mai multe stele cazatoare care par a veni din constelatia Draco, aflata nu departe de stralucitoarea stea Vega.

"Nu le vom vedea pe toate in acea constelatie si pentru a determina daca am observat o draconida trebuie sa prelungim inapoi traiectoria meteorului sa vedem daca ajunge in constelatia Draco", spune specialistii

http://stirileprotv.ro

Mihai Eminescu - Fenomenul imperial (NU Globalizarii!!!)

In cadrul elementelor de doctrina politica, intalnim la Eminescu preocupari de explicare si conceptualizare a “fenomenului imperial”, aspect cu relevanta pentru tema, remarcat de sociologul Ilie Badescu.1

In cuprinsul mai multor articole, publicate in Timpul, Eminescu pune in evidenta faptul ca imperiile, dincolo de principiile pe care le invocau frecvent asigurarea pacii, promovarea drepturilor si libertatilor cetatenesti si civilizarea popoarelor urmareau prioritar interese politice si economice “exclusiviste”, recurgand frecvent, in scopul mentinerii ori modificarii statu quo-ului, la practici dure, precum amenintari sau utilizarea fortei, anexarea ori tratarea tarilor mici ca obiect al compensatiilor teritoriale, instituirea de protectorate asupra acestora, colonizari, impunerea de aliante militare, schimbarea unor sefi de state si de guverne etc.

Ca efecte ale aservirii politice si economice a tarilor mici mentioneaza o serie larga de manifestari:

- instabilitatea politica, caracterizata prin frecventa deosebita a schimbarilor de guvern, afectarea continuitatii programelor de dezvoltare si a coeziunii sociale;


- influentarea si punerea in dependenta a unor lideri si a unor grupuri politice fata de unele centre de putere din strainatate;


- tensionarea relatiilor cu tari vecine;


- destructurarea ansamblului social si adoptarea unor forme de organizare noi, nefunctionale, specifice metropolelor;


- prabusirea economiilor nationale, ca urmare a disfunctiilor grave aparute in relatiile cu celelalte componente ale sistemului social si puternicei concurente straine;


- disparitia, din aceeasi cauza, a meseriilor traditionale;


- dependenta de importuri, favorizata de politici economice inadecvate;


- dezechilibrarea balantei comerciale in defavoarea statului roman;


- “declasarea sociala” avand ca efect diminuarea clasei de mijloc, disparitia unor categorii socio-profesionale, dezvoltarea excesiva a birocratiei, somajul, proletarizarea taranului;


- amplificarea unor fenomene specifice criminalitatii, indeosebi a coruptiei, asasinatelor politice, miscarilor anarho-destabilizatoare nihiliste, iredentiste de tip extremist, socialiste, precum si a unor revolte spontane sau provocate;


- disparitia obiceiurilor, traditiilor, adoptarea de forme si manifestari in sfera culturii occidentale, de tip imitativ sau caracteristice periferiilor de metropola;


- neincrederea in actul de guvernare, culminand cu demoralizarea populatiei;


- pierderea simtului istoric, a devotiunii fata de tara, de interesele si valorile ei s.a.

Datorita sensibilitatii problemei, Eminescu nu finalizeaza o abordare teoretica integrata a acestor aspecte, desi observatiile pe care le realizeaza ca redactor de politica externa, concluziile si tentatia de sistematizare sunt evidente. Se limiteaza la semnalarea fenomenului ca o manifestare a unor raporturi de inegalitate si confruntare in sfera politicilor de putere, cu afectarea statelor aflate in dependenta, precum si a celor cu regimuri insuficient consolidate. Majoritatea faptelor, situatiilor si imprejurarilor circumscrise fenomenului o valorifica in cuprinsul unor teorii precum forma fara fond, patura superpusa, teoria golurilor, declasarii sociale, compensatiei prin munca, semibarbariei, aliantelor militare, neutralitatii s.a.

Eminescu surprinde fenomenul imperial din perspectiva socio-politica, economica, culturala, militara, dar si din punct de vedere al filosofiei istoriei si psihologiei popoarelor, apreciind, global, ca imperiile “scriau” de regula istoria celorlalte popoare.

Ca forme esentiale de exprimare a fenomenului invoca ocuparea si integrarea in imperiu a unor tari lipsite de capacitatea de a se apara si “protectoratele ascunse dupa intreg aparatul parlamentar si guvernamental al popoarelor”, prin care explica neintelegerile dintre acestea, mecanismul producerii lor, influentele si amestecul in treburile interne.

Cu privire la domniile fanariote, Eminescu concretizeaza impactul fenomenului imperial, relevandu-i consecintele nefaste in plan politic, economic si social, ca urmare a suprimarii atributelor fundamentale ale statului roman si intreruperii proceselor de dezvoltare interna:

“Formele bizantine vin in locul celor vechi, caracterele trufase ale aristocratiei devin servile. Discordia dinlauntru, lipsa unor dinastii constante au transformat tara aproape in pasalac. Sub Domnii fanarioti, care erau trimisi pe un timp anumit si care aveau numai titlul de Domn si pomenirea in biserici, nicidecum insa consistenta monarhica, puterea centrala a statului e nominala. Chiar daca unul dintre ei cerca a fi altceva decat ceea ce era in imprejurarile date, viata si averea ii erau in pericol. Darile grele, pentru care nu i se da natiunii nici o compensare, erau dari pentru imbogatirea personala si repede a acestor oameni care trebuiau sa se foloseasca de scurta durata a Domniei lor; armata nu mai exista de fel. Moldova pierde doua provincii.“2

In cazul Romaniei, atunci cand nu abordeaza polemic aceste aspecte, Eminescu face dovada intelegerii profunde a lucrurilor, a incapacitatii in care se afla tara de a respinge ori de a se sustrage dependentelor si conditionarilor externe. In conceptia sa, dincolo de ratiunile de stat, in care prevalau considerente de ordin geopolitic si geostrategic, cauzele majore ale ingerintelor erau precaritatea proceselor de dezvoltare si constiinta nationala insuficient de consolidata:

“Prin atarnarea noastra economica, am ajuns ca toate guvernele, spuna ele ce-or pofti, sa atarne mai mult ori mai putin de inrauriri straine. Nu doar c-or stat in relatiile cu consulii aceasta acuzare ar fi prea grava, pentru ca sa o facem cuiva. Vorbesc de naturile mai nobile, nu de starpituri. Ne innegrim unii pe altii pentru ca simtim ca starea poporului romanesc e nesuferita si ne-am incurcat rau Omul are pe atata libertate si egalitate cata avere are.” 3

Eminescu observa ca marile puteri, ori de cate ori isi considerau prejudiciate interesele, fie ca adresau note de protest, fie ca amenintau cu interventia armata sau organizau conferinte, congrese, intalniri la nivelul sefilor de stat si ministrilor de Externe, prilej cu care, extrapoland faptele, solicitau, imperativ, satisfactie.

Cu privire la Romania, prevalandu-se de angajamentele exprese asumate in anul 1871 de catre puterile europene, cu ocazia Conferintei de la Londra, privind neinterventia in treburile interne ale tarii, Eminescu invoca:

- atitudini ostile ale Rusiei, exprimate in contextul reanexarii Basarabiei, ca reactie la acuzele privind incalcarea Conventiei de la 4 aprilie 1877, prelungirea dreptului de acces in teritoriul national al armatelor sale din Bulgaria, dupa razboiul cu Turcia din 1877 1878, abuzurile militarilor stationati in teritoriu, implicarea in miscarile separatiste din Moldova, solicitarea extradarii revolutionarilor polonezi si rusi, actiunile de intimidare a Romaniei, initiate cu deosebire dupa Tratatul de la Berlin, s.a.;

- pozitii dure ale Austro-Ungariei fata de sprijinirea cauzei romanilor din Transilvania, acordarea de azil conationalilor, inrolarea unora in armata Principatelor, primirea de ofrande, in timpul Razboiului de Independenta, din partea unor organizatii umanitare de dincolo de Carpati, intentii de colonizare a Dobrogei cu emigranti transilvaneni, sustinerea revolutionarilor bulgari si sarbi in lupta lor pentru emancipare nationala, orientarea politico-militara, temporara, spre Rusia, intentii de constituire a unor aliante cu state din zona balcanica, respingerea preocuparilor imperiului de exercitare a controlului pe Dunarea interioara, combaterea instituirii monopolului asupra comertului exterior romanesc, demersurile vizand inlaturarea jurisdictiei consulare s.a.;

- contramasurile adoptate de Turcia fata de Unirea Principatelor, de tentativele ori loviturile de stat din 1864, 1866, 1870, miscarile separatiste din Moldova, aducerea printului strain, extinderea autonomiei, crearea armatei nationale, restructurarea institutionala, dupa model occidental, incheierea de aliante ori tentative in acest sens, baterea monedei nationale, sprijinirea miscarilor de emancipare a bulgarilor, sarbilor si grecilor, incheierea de conventii bilaterale comerciale, de posta, comunicatii si de extradare cu alte state, precum si a Conventiei cu Rusia, declararea independentei de stat etc.;

- reactii de adversitate ale Germaniei, indeosebi sprijinirea interesata, sub diferite pretexte, a Turciei, Austro-Ungariei si Rusiei in satisfacerea unor obiective contrare Romaniei, pentru a-si disimula si consolida interesele in zona, amanarea si conditionarea recunoasterii independentei Romaniei, amenintarea cu interventia militara a Turciei si Austro-Ungariei, pe motivul nerespectarii rezolutiilor Tratatului de la Berlin, cu deosebire a celei privind rascumpararea cailor ferate, construite cu capital german, acceptarea retrocedarii sudului Basarabiei catre Rusia, prin implicarea in negocierile secrete dintre Reichstadt si Budapesta, favorizarea Rusiei si Bulgariei in problema Arab-Tabiei, impunerea schimbarii unor guverne, atragerea Romaniei in coalitii riscante s.a.;

- atitudini contradictorii ori ostile ale Frantei, constand in propunerea facuta de Napoleon al III-lea, in mai multe randuri, Austro-Ungariei privind anexarea Romaniei, amenintarea lui Cuza si Carol cu detronarea si initierea unor actiuni in acest sens, sprijinirea interesata a Austro-Ungariei si Turciei, in detrimentul Romaniei, nerecunoasterea neutralitatii Romaniei in preajma razboiului de independenta, amanarea recunoasterii independentei Romaniei la solicitarea Germaniei, contestarea dreptului Romaniei de a incheia conventii, adoptarea unor atitudini antiromanesti, in special dupa infrangerea din 1870 de catre Germania, agresiuni informationale continue, vizand compromiterea factorilor politici romani in problema revolutionarilor polonezi, bulgari si sarbi ori cu privire la actiunile vizand largirea autonomiei de stat, s.a.

Eminescu era in deplina cunostinta de cauza atunci cand recomanda calcul atent si prudenta in relatiile cu marile puteri, in mod deosebit evitarea recurgerii la politica faptului implinit. Avea in vedere pozitiile dure exprimate anterior fata de surprinderea lor prin acte energice de politica interna si externa. Bismarck, spre exemplu, afectat de manifestarile vizand largirea suveranitatii romanesti ale infaptuitorului Unirii, se exprima astfel:

“Cuza este in mod evident un hot si un conspirator si nu ar trebui sa-l acoperim prin protectia noastra.” 4

La randul sau, consulul general britanic John Green sugera ca Poarta, cu ocazia vizitei lui Cuza la Constantinopol, “sa retina pe acest domn neastamparat si ambitios pe malul Bosforului cand va ajunge acolo”.5

Eminescu cunostea faptul ca printul Napoleon, in 1868, cu ocazia vizitei pe care a intreprins-o in Romania, l-a acuzat din aceleasi considerente pe I.C. Bratianu, reprosandu-i trecutul revolutionar, o pretinsa atitudine rusofila si implicarea in pregatirea unei rascoale balcanice impotriva Turciei:

“Toata lumea stie ca prezidentul Consiliului de Ministri a fost amestecat in conspiratiile contra lui Napoleon al III-lea si multe altele “6

Temerile exprimate de Eminescu in legatura cu amenintarile la adresa securitatii nationale erau resimtite in mediile politice de la Bucuresti: la 1870, Austro-Ungaria convenise cu Turcia ca, in cazul in care Romania declansa lupta pentru independenta si pentru unire, sa permita puterii suzerane ocuparea tarii. In acelasi an, ministrul de Externe austro-ungar, G. Andrassy, i-a comunicat reprezentantului roman la Viena, D.A. Sturdza, faptul ca Rusia, prin intermediul cancelarului rus A. Gorceakov, ameninta Romania cu dezmembrarea si inlaturarea dinastiei in cazul continuarii atitudinii antirusesti.

Evaluand situatia critica existenta, Eminescu reitereaza faptul ca Romania era expusa la doua amenintari majore, externe: “curentul de cotropire politica din partea slavilor” si “cel de cotropire economica din Apus”.

In opinia sa, expansionismul rusesc, pe care il recepta ca fiind conturat in testamentul lui Petru I, avea ca obiectiv de actualitate in zona ajungerea la Marea Adriatica si dobandirea, pe aceasta cale, a puterii maxime in Europa. La baza acestuia s-ar fi aflat un “gol sufletesc”, rezultat al neintrebuintarii, in plan economic, a uriasului potential uman, precum si cultivarea de catre conducatori a sentimentului exagerat al grandorii, dobandite prin cuprinderea geografica si forta. Expansionismul de tip occidental, “curentul de cotropire economica”, il aprecia ca fiind mai periculos, din cauza incapacitatii economice a Romaniei de a-l contracara ori de a-l evita.

In contextul unor dispute sterile intre conservatori si liberali, pe teme de politica agricola Eminescu atrage atentia asupra intereselor germane si austriece de transformare a zonei balcanice in piata de desfacere a produselor proprii si mai ales de exploatare intensa a resurselor locale, prin colonizari.

Reproduce in cuprinsul mai multor editoriale din Timpul extrase din lucrarile unor economisti celebri, precum Friedrich List si Wilhelm Roscher, si articole din presa germana, indeosebi din Berliner Boersen Courier, in scopul sensibilizarii factorilor politici si opiniei publice asupra politicii expansioniste a celor doua imperii, evidentiind motivatiile, masurile preconizate si implicarea guvernelor in acest scop.

Eminescu citeaza pasaje din scrierile de economie politica ale lui W. Roscher, care dezvaluiau masuri de tip colonialist, vizand exploatarea unor “locuri fertile si de tot pustii ale Europei Rasaritene”. Autorul recomanda efectuarea de colonizari “in fosta Polonie, in Ungaria si in acele regiuni ale Turciei, menite de a fi intr-o zi mostenirea Germaniei”, sugerand crearea din timp a conditiilor si garantiilor necesare atragerii celor interesati, in mod deosebit a dreptului de proprietate, libertate personala, comunala, religioasa si de protectie a congenerilor. Ca masura de prevenire a “dezgermanizarii”, trebuia ca populatia autohtona sa nu posede in acelasi grad dezvoltarea politica si sentimentul national.7

Avertizeaza ca Austro-Ungaria recurgea la cele mai diferite practici pentru a-si asigura, in interes propriu, controlul asupra Dunarii si implicit asupra zonei si ca pentru aceasta nu se limita la negocieri secrete cu puterile europene ori la presiuni asupra Turciei si tarilor romane. Invoca cererea adresata Portii de a coloniza Delta cu supusi austrieci, ca urmarind exercitarea unei influente politice preponderente intre Adriatica si Marea Neagra si protejarea intereselor sale comerciale. In context, mentioneaza demersurile initiate prin intermediul unor bancheri din Viena, vizand achizitionarea de terenuri agricole in Dobrogea.

Intr-un articol publicat in Timpul din 26 iulie 1881, cu titlul Spre Rasarit, nu spre Apus8, reproduce un material selectat din Berliner Boersen Courier, din care rezulta preocuparea statului german de a-si influenta conationalii care voiau sa emigreze in America de a ramane pe continent, recomandand ca spatiu de imigrare Romania din urmatoarele considerente:

- Tara era apta “intr-o masura extraordinara” sa primeasca un numar mare de colonisti germani; apropierea de Germania oferea posibilitatea “mentinerii unei relatii nationale mai vii cu tara”; Romania era un teren vast pentru spiritul intreprinzator german, in domenii profitabile precum: exploatarile petroliere, carbonifere si agricole; muncitorul german putea prospera repede, intrucat era mult mai harnic decat cel roman, considerat “extraordinar de lenes, satisfacut cu hrana cea mai rea, numai daca o consuma in inactiune”; colonia germana putea fi un castig tot atat de mare pentru Germania, cat si pentru cultura, in general, prin rolul sau civilizator; Germania ar face, astfel, in Orientul Europei o cucerire pasnica, comerciala, cu avantajul de a aduce folos si multumire si celui cucerit.

Autorul articolului lasa sa se inteleaga faptul ca autoritatile romane puteau fi convinse sa acorde facilitati imigrantilor germani, intre care reducerea costului transportului si masuri de protectie.

Eminescu ironizeaza motivatiile invocate, considerandu-le “platitudini”, ulterior amendandu-le sever.

Era, de asemenea, la curent cu preocuparile exprimate de Rusia in directia colonizarii si rusificarii disimulate a unor zone, sub pretextul concesionarii de mine Companiei Trandafiroff, in timpul domniei lui Gheorghe Bibescu. Intreprinzatorul strain urmarea, pentru inceput, introducerea in tara a peste 5000 de mineri rusi, numarul acestora urmand sa fie sporit. Releva presiunile deosebite efectuate cu acest prilej asupra conducerii Principatelor de catre consulii Rusiei, acreditati la Bucuresti si Iasi. Aspectul a fost mentionat de Barbu Catargiu in discursurile sale parlamentare si de A.D. Xenopol,9 pe ultimul Eminescu stimandu-l pentru activitatea sa de om de stiinta si pentru devotiunea fata de tara.

In context reproseaza partidului aflat la putere neinitierea de masuri pentru combaterea fenomenului imigrationist, atragand atentia asupra consecintelor pagubitoare ale acestuia:

“Astazi, gratie liberalismului, am izbutit a face din Romania un teren pentru colonii, pe cand poporul romanesc se stinge prin simplificarea muncii, prin pierderea pietei prin mizeria cauzata de multimea darilor, prin costisitoare forme goale fara nici un cuprins real “10

Eminescu accentueaza faptul ca pentru un popor agricol, precum cel roman, contactul cu o putere industriala era, de cele mai multe ori, in dezavantajul acestuia.

Ca solutie, sugera o buna organizare interna, motivand ca “reazemul nostru nu poate fi decat in tara, in intarirea ei, in dezvoltarea aptitudinilor ei”.11

In contextul fenomenului imperial de tip occidental, Eminescu abordeaza, de asemenea, imprejurarile si consecintele pagubitoare pentru statul roman ale concesionarii constructiei de cai ferate unor companii straine. Releva, cu ocazia atribuirii lucrarilor Consortiului Strousberg: practicile uzitate de antreprenor pentru coruperea demnitarilor romani; impunerea unui pret exagerat de mare; implicarea dubioasa a suveranului, care, pentru a-l favoriza, a recurs la dizolvarea abuziva a Senatului; actiunile dure ale cancelarului Bismarck pentru determinarea statului roman de a suporta obligatiile intreprinzatorului fata de actionarii germani in urma falimentului afacerii.

Unii cercetatori care s-au ocupat de acest aspect (Friedrich von Rhein si Joachim-Peter Storfa) au remarcat faptul ca “febra californiana a aurului”, generata de salariile mari acordate celor care veneau in Romania cu aceasta ocazie, a atras numerosi emigranti “negustori faliti, servitori, vanatori, mosieri si seniori decazuti, ofiteri concediati din cauza datoriilor, toate clasele, numai specialisti in cai ferate nu”, care se comportau sfidator, tratand tara ca o colonie.12

Evaluand atitudinea Rusiei fata de Tarile Romane din timpul domniilor lui Dimitrie Cantemir si Constantin Brancoveanu pana la 1883, Eminescu examineaza critic motivele invocate de conducatorii imperiului in justificarea frecventelor interventii armate in Moldova si Muntenia in esenta, acordarea de sprijin pentru restabilirea drepturilor uzurpate de puterea suzerana denuntand scopurile lor expansioniste.

In cuprinsul a zeci de articole, elaborate in contextul reanexarii celor trei judete din sudul Basarabiei, dupa prezentarea istoricului provinciei, invoca intelegerile secrete si oficiale dintre puteri in aceasta problema, formuland argumente imbatabile in favoarea drepturilor romanesti.

Eminescu face dovada unei bune cunoasteri a intelegerilor si confruntarilor dintre imperiile otoman, rus, austro-ungar, francez si britanic, in legatura cu tarile romane, avertizand decizionalii de la Bucuresti asupra posibilitatii degenerarii riscurilor si amenintarilor existente, prin raportare la situatii concrete din istoria Romaniei si a tarilor vecine. Ori de cate ori are prilejul, selecteaza si reproduce informatii relevante in aceasta privinta, provenind, de regula, din documente politico-diplomatice, studii de istorie nationala si europeana, memorii si corespondenta unor oameni politici importanti. Ilustrativ, invoca intre altele: oferta adresata de Napoleon al III-lea lui Franz Iosef privind anexarea Principatelor romane, in schimbul cedarii Venetiei catre Piemont; cererea formulata de catre Bismarck lui Carol I de a interveni militar in Transilvania ori de a crea o diversiune in timpul razboiului pruso-austriac (1866), care sa favorizeze statul german; tentativele de inlaturare a lui Carol I de catre Napoleon al III-lea in preajma confruntarii armate franco-prusiene (1870); intelegerile secrete care au avut loc la Reichstadt (1876), Budapesta (1877), Alianta celor Trei Imparati (1873), tratatele de la San Stefano si Berlin (1878), actiunile concertate privind: neacceptarea neutralitatii ori amanarea recunoasterii independentei de stat a Romaniei; intrunirile internationale vizand combaterea revolutiilor, miscarilor socialiste si comuniste, care amenintau imperiile; unirea Principatelor; aducerea domnului strain, disputele dintre marile puteri referitoare la reglementarea navigatiei pe Dunare si recunoasterea regatului Romaniei s.a.

Eminescu a respins categoric recurgerea de catre marile puteri la asa-zisul “echilibru prin compensatii teritoriale”, facand referiri, in mod special, cu privire la situatia Olteniei, Bucovinei, Basarabiei, Dobrogei, Insulei Serpilor, Venetiei, Piemontului, Bosniei, Hertegovinei, Ciprului s.a.

Protestul sau, in cazul compensarii de catre Rusia a celor trei judete basarabene si despagubirilor de razboi prin atribuirea Dobrogei Romaniei, semnifica o avertizare asupra riscului pierderii legitimitatii istorice a teritoriului romanesc cedat si, totodata, un apel la combaterea practicii, situate in afara dreptului international, care constituia in fapt compensarea unui teritoriu romanesc cu alt teritoriu romanesc. Pozitia lui Eminescu in aceasta privinta se apropie, pana la identificare, cu aceea exprimata de primul-ministru I.C. Bratianu si de ministrul de Externe M. Kogalniceanu. Insistenta cu care a sustinut cauza romaneasca in problema Basarabiei a fost de-a dreptul iritanta nu numai pentru Rusia, ci si pentru guvernul de la Bucuresti. In perioada 20 ianuarie 1878 30 aprilie 1878 a publicat, in Timpul, 16 articole si un studiu compus din sase capitole cu referire la provincie, acuzand Rusia ca proceda neloial, contrar angajamentului asumat cu ocazia semnarii Conventiei cu Romania.

Judecand prin raportare la politica aliantelor si mai ales la rezultatele confruntarilor dintre imperii, constata ca soarta tarilor mici era hotarata in functie de interesele economice si strategice ale puterilor, concluzionand ca statele mici nu se puteau salva decat prin unitate, stabilitate, buna organizare, munca si prudenta in relatiile externe.

Din aceasta perspectiva, in ajunul Anului Nou 1883, anticipand inevitabilitatea unei confruntari de proportii intre alianta austro-germana (1882) si Rusia, Eminescu i-a avertizat pe decizionali, invitandu-i sa reactioneze responsabil:

“In acest conflict, pe care viitorul il indica cu claritate, ce se va alege de cei mici? Poporul nostru mic este pus tocmai ca o muchie de despartire intre furtuna ce vine din apus pentru a intampina pe cea din rasarit. Oricare ar fi soarta armelor, oricare norocul razboiului, oricat de inteleapta va fi politica micului popor, rezultatul evenimentelor va fi totusi stabilirea unei preponderente politice, pururi fatala noua, chiar daca nu ne-ar ameninta cu nimicirea totala.

( ) Fara indoiala, ceea ce are sa se intample se va intampla, dar e pacat si nu e demn ca, atunci cand timpurile sunt foarte serioase, un popor sa joace mica comedie a luptelor sale dinauntru.”13

Primul razboi mondial i-a confirmat aceasta asertiune.

Fatalismul reprosat, pe drept, de catre unii cercetatori ai operei sale era de esenta filosofica: in teorie, Eminescu punea adeseori semnul egal intre necesitate si intamplare. Practic insa, dovedeste un optimism robust, manifestat prin asiduitatea cu care promova interesele si valorile nationale, precum si prin increderea intr-un destin favorabil poporului roman.

Ca urmare, recomanda gandire matura si buna orientare in relatiile externe si in demersurile de consolidare a echilibrului politic, social si economic intern, ca modalitati de evitare a interventiilor straine. Punea accent pe optimizarea legaturilor cu marile puteri, manifestand convingerea ca (problemele care n.n.) “se vor ivi unele dupa altele nu vor putea fi dezlegate decat prin sincera dorinta de a da o satisfacere echitabila cerintelor reciproce”.

In depasirea efectelor negative ale fenomenului imperial aprecia ca salutara apropierea relatiilor cu tarile balcanice, in scopul compatibilizarii structurilor “de guvernamant si de legislatiune”, emanciparea si convergenta spiritului national al popoarelor balcanice, acordarea de sprijin reciproc si consolidarea, pe aceasta baza, a unei dependente reale. Ca solutie, dincolo de vointa politica, recomanda “lamurirea legaturilor ce au existat in trecut si desemnarea liniamentelor legaturilor viitoare”, subliniind ca:

“Astfel se va emancipa spiritul popoarelor balcanice de atarnarea in care se afla astazi, astfel, mergand pe picioarele lor proprii nesprijinite de amicitii prea puternice pentru fiecare din ele, vor putea sa formeze un manunchi de forte intr-adevar neatarnate in afara, stapane pe soarta lor, libere de a se ocupa in pace cu interesele materiale si morale. Inainte de a fi vorba de legaturi politice, ar trebui ca spiritul public din aceste tari sa urmeze linii convergente catre un scop comun.”14

Note

1 Ilie Badescu, Sociologia eminesciana, Editura Porto Franco, Galati, 1994, p. 104-106
2 M. Eminescu, Opere, vol. IX, p. 69
3 M. Eminescu, Opere, vol. X, p. 31
4 Dan Berindei, Diplomatia romaneasca moderna, 1995, p. 140
5 Dan Berindei, op. cit., p. 140
6 M. Eminescu, Opere, vol. X, p. 230
7 M. Eminescu, Opere, vol. XIII, p. 34
8 M. Eminescu, Opera politica, II, p. 263-264
9 Razboaiele dintre rusi si turci, 1991, p. 201
10 M. Eminescu, Opere, vol. X, p. 136
11 M. Eminescu, Opere, vol. XIII, p. 35
12 Joachim-Peter Storfa, Scrierile politice ale lui Mihai Eminescu, 2003, p. 150
13 M. Eminescu, Opere, vol. XIII, p. 251
14 M. Eminescu, Opere, vol. XI, p. 365.

George ENE

http://www.mihai-eminescu.net