| Scris de Laura Oana |
Dacia! Libera!” izbucneste strigatul de lupta al dacilor, iar indemnul pornit barbateste strabate campul acoperit cu lesuri, catre crestele care adapostesc cetatile din Muntii Orastiei. Isi vestesc victoria obtinuta cu sange, prin foc si prin ascutisul gladius-urilor, sabii care au taiat granitele celui mai mare imperiu al lumii. Ecoul strigatului lor inca se aude purtat in inimile celor stransi, “Sub semnului lupului”, la Dac Fest, sa-si sarbatoreasca stramosii si zestrea, intr-un loc in care kitsch-ul si plasticul secolului XXl nu incap nicicum. Este o Romanie care pune umarul, stie care-i este locul si nu se injura pe sine. |  |
Un bucium suna in centrul Devei, iar oamenii isi intorc capetele: unii privesc scena cu ochii mariti de uimire, altora le dau lacrimile, altii rad si fac fotografii. Dintr-odata, istoria trece aproape de ei. Romanii ordonati bat cadentat pasul legiunilor, iar, alaturi, dacii se plimba mandri cu sabiile lungi poposite pe umeri. In calea lor, trecatorii surprinsi deschid poteci. Se retrag plini de respect in fata unor oameni ce par a se fi coborat de pe Columna din Roma. Cativa intind mainile si pipaie pielea aspra de pe vesmintele dacilor, altii ating armurile romane, dar indraznetii apuca falxurile ori incoarda nepriceput arcurile. Asa a inceput editia a doua a Dac Festului, cu o parada a costumelor membrilor Asociatiei Terra Dacica Aeterna, care a impartit spectatorii in doua – unii chiar s-au imbracat precum dacii declarati la unison “stramosii nostri adevarati”, altii au ales tabara romana pe motiv ca “la istorie, ne-a zis ca erau mai tari”. Si in timp ce se impart invitatii pentru tabara antica de la Costesti, ori se fac sute de fotografii, dacul Tiamatus se invarte orbeste, cu o sabie lunga in mana, cautand ceva in multime: “Nu l-ati vazut pe primar? Ii tai capul! Cum a avut indrazneala sa puna cowboy-ul ala urat langa statuia asta a lui Decebal?”. Sculptor in viata reala, Tiamatus nu gaseste nici leac de primar si bombane coborand de-a valma sfintii si zeii asupra arhitectilor care accepta asemenea urbanisme. De la conducerea legiunii a XIII-a Gemina, presedintele Terra Dacica Aeterna, Paul Cheptea, costumat in general roman, face pronosticuri: “Nu cred ca anul acesta vom castiga, nu ne prea vine sa castigam in Muntii Orastiei, pentru ca localnicii de acolo tin cu dacii si noi vrem sa plecam cu castile tefere, atat cat se poate”. Pe platoul de la Costesti, dimineata de sambata incepe tihnit, in glasul pasarilor care preiau tonul de la greierii care au tarait toata noaptea. E cam frig afara, iar in tabara antica si in satul dacic, soldatii si localnicii scot aburi grosi. Vesmintele dacilor isi fac datoria – caciulile sumetite si pelerinele prinse cu piele si colti de animal sunt numai bune pentru inceputul toamnei in munti, in timp ce romanii dardaie si se invart pe langa focul dacilor. La cateva ore de la cantatul cocosilor, soarele e gata sa-i scoata pe stramosi de sub straiele groase si primii vizitatori admira cusaturile complicate de pe iile tinerelor. Deopotriva, organizator si participant, Angelica Balos are de departe cel mai mandru costum de daca. E sefa “bucatariei” si, fata de prima editie, are ajutoare care taie ceapa si restul legumelor, ori transeaza carnea – majoritatea ucenicilor in bucate dacice sunt de fapt colege de la Muzeul din Deva, care fac voluntariat de dragul istoriei, dupa ce lucreaza zi lumina pe santierele de la autostrada. “Auzi, nu stiu daca chiar asta era reteta dacilor, dar fumul asta de ceaun sigur asa era si pe vremea lor”, glumeste o daca cu ochii rosii, care trebaluieste de zor si fuge in picioarele goale de la foc catre mesele de lemn. Hmmm, e clar ca dacii sfidau total normele europene. In ceaun fierbe deja lintea pe afumatura, in timp ce graul fiert in lapte si indulcit cu miere intinde cozi de poftitori langa masuta unde, pe o tablita cerata, sta scris : “Paharul, 3 lei”. La un pas, e cortul atelierului de cusut si impletit – fetele lucreaza de zor, cu ochii atenti la cusaturi si se intrerup doar pentru a mai vinde vreo bratara, punguta sau vreo arma de la atelierul de fierarie de vizavi, unde un roman tanar mestereste o armura din zale. Parca mereu pus pe sotii, Lucius Aenneus Surus da explicatii intr-un grai pur ardelenesc. Pare a fi preferatul copiilor, care au pus stapanire pe loc pe el, plini de mirare. Le ofera pe rand armele de legionar, pe o micuta incurajand-o:”No, omoara-ma!”, in timp ce maica-sa se repede: “Nu-i spuneti de doua ori”. Tanarul roman zambeste: “No, lasati, in cap, am mai luat! Da-s putea sa-mi iau casca… Ne-ar fi de folos fata la razboi, ar fi din trupele de infiltrare, una-doua ar veni din spate”. Fetita zambeste incantata si nu se mai da plecata din atelier. A decis ca-i place istoria asta…  Se face de pranz si tanarul tot la camasa de zale mestereste, cu o rabdare greu de gasit in secolul vitezei. “E o munca migaloasa, e aproape terapie. Ãia de se duc la psiholog ar trebui sa faca asa ceva. Ca un lucru ca asta te calmeaza”. Sunt mii de cercuri mici care se prind unul de celalalt pentru a intruchipa o “lorica hamata”, iar tanarul mestereste tunica de zale, in timp ce poarta alt tip de armura romana, mai spectaculoasa: “lorica segmentata”. La umbra cortului, o ceata de olari daci modeleaza lutul cenusiu si il transforma in cescute sau oale. Trag mereu cu ochiul catre revistele de cercetare care au publicat modele de vase reconstituite dupa cioburile scoase din sapaturile arheologice. Cateva fetite se amesteca curioase in lutul dacilor si fac “rame” care se lipesc apoi una peste alta, se niveleaza si… gata, oala e numai buna de ars in cuptorul dacic reconstituit in premiera mondiala in tabara de la Costesti, unde va ramane la indemana elevilor. In loc sa-si vada de ale lui, marele fierar Tiamatus se amesteca printre cusatorese, iar motivul e lesne de ghicit – o daca frumoasa sub vraja careia pare bine prins. Peste drum, e tabara romana, care forfoteste si ea de lume. Copiii trag la tinta, adica arunca pietricele in gura cascata a unor oale, altii se joaca cu sabii de jucarie ori probeaza castile care le inghit si umerii, spre disperarea parintilor, care ar vrea ca in fotografie sa se vada cumva si chipul odraslei. In capatul taberei este cortul gladiatorilor adusi la “Dac Fest” de Asociatia Virtus Antiqua. In fata, sclavele romane vand tot soiul de obiecte reconstituite dupa piese dacice, care se dau ca painea calda – una bucata pileus, celebra caciula dacica, e 30 de lei, magnetii cu lupul dacic sunt 12, bratarile, opaitele si amforele sunt alte cateva zeci de lei, in functie de dimensiune si complexitatea lucraturii. In targ, se vinde balmos, dar si mici si kurtos - colac. Olarul Francisc Ilies, din Orastie, vinde ulcioare, cani si vase de lut, intre care s-a amestecat si una cu forma deosebita – este aproape rotunda, cu fundul plat si o gura mica deasupra: “Am invatat modelul in Harghita, se foloseste cand faci tuica. Astupi oala bine cu pluta, ori cocean de porumb si o bagi intre prune, in butoi. Cand fermenteaza bine borhotul o scoti si e plina cu tuica”. Se vand bine si tricourile cu chipul lui Decebal, ori lupul dacic, pentru ca in tabara asezata pe platoul de la Costesti nu e om sa nu fie mandru de stramosii sai. Dac Fest-ul aduna la Costesti o lume aparte – nu auzi manele sau muzica moderna, nu-ti poti cumpara plasticuri si nici haine cu sclipici si aici, pentru ce se intampla, nu e de vina nici Basescu, nici Boc. Nu sunt televizoare, nu se vorbeste de Becali, sau Columbeni, nu intoarce nimeni capul dupa limuzine. In schimb, pe scena, joaca caluserii locului, canta fluierasii din Gradistea de Munte, se asculta trambita, fluierul si horile lui Nicolae Pitis, baladele Casandrei Hausi si folk-ul celor de la Focul Viu: “Cand auzi de chiu si vai,/ Puneti seile pe cai,/ Sa strigam in vechiul grai:/ Þurai, turai si no, hai !” Aici, Romania este perfecta…   Punctele de atractie ale Dac Festului sunt reconstituirile luptelor antice. Gladiatorii de la scoala „Virtus Antiqua” au strans in jurul lor spectatorii precum odinioara luptatorii in amfiteatre. Desi simulau luptele, iar o parte din arme au fost din lemn, gladiatorii au rupt exclamatii de uimire si ropote de aplauze publicului indemnat sa dea semnalul de lupta: „Pugnate”, strigat in cor de zecile de copii incantati ca pot lua decizii, ori, la final, sa decida soarta gladiatorului invins alegandu-i salvarea „mitte”, ori moartea, prin alegerea cuvantului „jugula”. „Super!”, au strigat unii la terminarea momentului, in timp ce altii bombaneau: „Ce film e asta, in care mor toti actorii?”. Dar nimic nu se compara la Dac Fest cu „Marea confruntare dintre daci si romani”, unde mai pui, ca, fata de anul trecut, dacii au avut si o cetate unde sa se retraga, sa fie atacati si de unde sa porneasca batalia finala, cu porti inalte de lemn si ziduri din… baloti de paie. Scenariul a fost cam acelasi de anul trecut – un grup de negustori daci e atacat la granita de soldati romani, barbatul omorat si sotia sa rapita, dupa ce legionari gasesc in desagii dacilor arme. „Suntem in anul 105, cand Dacia era ocupata partial in urma primului razboi”, explica organizatorii, acoperiti de publicul care traduce sceneta pentru secolul XXl: „Schengen-ul, deoparte!”, comenteaza un tanar gesturile legionarilor de pe granita, in timp ce un pusti ii explica sorei sale: „Vrea sa vada ce are in poseta…”. Trupul dacului mort este ars in fata cetatii, iar marele preot striga: „Va merge la Zalmoxe!… Daci, nu va intristati! Fratele nostru nu a murit, ci numele lui va dainui! Daciaaa!”, urla Zalmodegikos, inaltandu-si toiagul cu cap de lup, iar dacii raspund: „Liberaaa!”. Este semnalul declansarii luptei, cand dacii, inarmati cu falxuri, sici, cosoare si unii aparati de scuturi, pleaca sa-si infrunte rivalii. In fata lor, stau soldatii romani din Legiunea a XIII-a Gemina, inarmati pana in dinti si disciplinati: „Accelera!”, le striga centurionul si cele doua tabere se izbesc in zgomotul metalic al armelor si icnelile razboinicilor. „Linea! Linea!”, reface comandantul ordinea printre romani, in timp ce dacii par sa atace haotic, surprinzand adversarul. Dacii se retrag in graba catre „un val de pamant”, construit tot din baloti de paie. „O sa muriti”, urla centurionul catre dacii care pufnesc in ras si iau primele masuri. „Ma, astia dau cu pietre”, constata un roman caruia scutul ii e de mare folos. „Haideti, ma, odata!”, striga un dac si imediat altul ii avertizeaza: „Sageti, vin sageti”. Dacii se ascund in spatele zidului de paie sau al altor razboinici, singur lupul dacic ramane de straja pe deasupra balotilor. In curand, i se alatura si caciula unui dac mic, dar aprig, Daos, ridicata ca momeala in varful unui cosor. O sageata incendiara sperie publicul si, dupa momentul de panica, o alta voce din public se ridica: „Care dai, ma!?”. Balotii se aprind rapid, facand spectatorii sa se retraga mai rapid ca dacii din fata dogorelii iscata de flacarile care ating cativa metri. „Ãla e reporter de razboi”, comenteaza altcineva si oamenii hohotesc pe seama cameramanului care nu stie cum sa se mai fereasca. Dacii incep sa bata sfidator in scuturi, urla ca de incurajare si, cand Oroles zice „Hai!”, se reped prin flacari, catre romani. „Milites! Linea!”, urla centurionul, „Da-i, ma!”, striga un roman de partea stramosilor. Se vede ca dacului care tine steagul ii arde de lupta, se apropie tiptil de prima linie si mai carpeste cate un picior unui legionar dupa tehnica autohtona: „datul la gioale”. Ajunsi in fata portilor cetatii, romanii se trezesc cu o belea: aurul dacilor convinge luptatorii sarmati sa treaca de partea lor, asa ca balanta se reechilibreaza. Romanii ataca, dar, cand portile se deschid, dacii se revarsa torential asupra-le, trezind galeria de pusti care urla frenetic: „Hai, daciii! Hai, Daciii!”. Nu e de ajuns, dacii se retrag din nou in cetate si trag un val de sageti, intampinate de legionari stransi in celebra „testoasa”. Romanii aduc apoi un berbec ca sa sparga zidurile, lucru care ii manie nespus pe daci, motiv pentru care romanii, odata ajunsi in cetate, sunt batuti regulamentar. Scapa doar centurionul care, intr-un moment de neatentie al dacilor, isi curma viata cu pumnalul. Acum e randul publicului sa urle: „Dacia! Libera!”. Rezervatie pentru cetatile dacilor In acest an, Dac Festul s-a suprapus cu vestile bune din partea autoritatilor centrale si judetene: la masa rotunda care a adunat istorici, arheologi, primari, biologi si reprezentanti in teritoriu ai ministerelor, prefectul Attila Dezsi a anuntat ca Executivul este aproape sa finalizeze proiectul de hotarare pentru infiintarea rezervatiei arheologice si de mediu pentru complexul cetatilor dacice din Muntii Orastiei: „Va exista o institutie care va gestiona patrimoniul din Muntii Orastiei, atat din punct de vedere arheologic, cat si din punctul de vedere al mediului, o rezervatie care se va ocupa in mod special de securitatea zonei si de punerea ei in valoare”. Dar si pentru Dac Fest, vestile sunt bune: „Dac Fest va creste de la an la an, este a doua editie si deja organizarea e mult mai buna. Nu va ascund ca vrem sa-l facem cel mai mare festival de acest gen din Romania si, fara sa visam, din sud-estul Europei. Mai mult, am fost cautati de o firma de impresariat artistic care doreste, pe fondurile pe care le au ei la dispozitie, sa organizeze un festival international de muzica in cadrul Dac Fest. Firma care a impresariat formatia Iron Maiden vrea, de asemenea, transmiterea Dac Fest-ului live in Statele Unite”, adauga prefectul. De ce un festival mare in Muntii Orastiei? Pentru ca asta poate aduce turisti, adica locuri de munca si implicit dezvoltarea zonei, lucru cu care sunt de acord pentru prima data si edilii comunelor: „Trebuie ca festivalul vechi de la Costesti sa moara si sa scoatem in evidenta Dac Fest-ul. Acesta este un festival adevarat, cu traditii si muzica romaneasca autentica”, se pronunta, primarul Orastioarei, Viorel Bodea. De cealalta parte, arheologii sunt ingrijorati: „Lucrurile trebuie gandite sistemic, sa se lege unele de altele si sa functioneze. As pune foarte mare accent in privinta cetatilor dacice pe pastrarea a ceea ce este si pe imbunatatirea a ceea ce avem, adica prioritatea numarul unu este restaurarea. Le-am spus si celor de la masa rotunda ca suntem in pericol de a pierde cetatile si de pe lista UNESCO, dar si ca monumente in sine, pentru ca ele se degradeaza pe timp ce trece. Si s-ar putea ca acest Dac Fest sa nu mai aiba loc in jurul cetatilor, pentru ca nu le vom mai avea. A doua prioritate este accelerarea cercetarilor arheologice, trebuie facuta o baza logistica, sunt probleme de ghidaj… Cetatile trebuie deschise catre oameni. Ghidaj, materiale informative, filme documentare, toate trebuie facute ca sa ofere o imagine sinoptica a acestui brand”, este convinsul seful santierului Sarmizegetusa Regia, conferentiarul universitar dr. Gelu Florea. Acesta crede ca, daca nu se va investi rapid in restaurare, in urmatorii 20 de ani, soarele de andezit va fi distrus complet, cel mai mult de turisti care: „Rup bucati din monumente, mananca, fac plaja, beau sau se roaga in vechile altare. Un lucru deloc normal. Din aceste situri, comunitatea poate scoate bani buni, daca va fi o strategie buna. Arheologii mai au de lucru acolo vreo 150 de ani, situl e imens, are sase kilometri jumatate pe ax, dar turistii au nevoie de informatii oferite de specialisti, de materiale, chiar si de suveniruri, iar noi avem nevoie de ajutor financiar. Stim ce sa facem. Intrebati-ne!”. |
| Sursa: |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu